Doamne ajută, Maică Siluana!
Vă scriu aceste rânduri pentru că, după ce am citit şi ascultat multe învăţături duhovniceşti, am simţit că dumneavoastră (şi Părintele Savatie Baştovoi) sunteţi cel mai aproape de sufletul meu şi cred că m-aţi putea ajuta.
Uitaţi problema mea: când sunt în prezenţa mai multor persoane care mi se par importante sau trebuie să vorbesc în public mai multor persoane mă emoţionez foarte puternic, transpir şi abia dacă mai pot vorbi.
Mă gândesc că asta e mândria mea sub forma slavei deşarte... că vreau să impresionez pe acei oameni!
Este adevărat sau greşesc?
Ce ar trebui să fac ca să scap de necazul ăsta?
Doamne ajută!
Cătălin
Dragul meu Cătălin
Da, poate că ai şi tu dreptate că e o formă de mândrie faptul că te emoţionezi în situaţiile despre care vorbeşti, dar eu cred că, mai degrabă e vorba de o frică. E o frică ascunsă în adâncul sufletului tău. Dacă te hotărăşti să te confrunţi cu ea, vei depăşi şi aceste manifestări exterioare ale ei. De tine depinde să mergi la originea ei, şi să accepţi să ţi se întâmple cele de care îţi e frică şi vei vedea că nici vorbă să se întâmple...
Dar nu e simplu! Aici e o întreagă deprindere la care lucrezi încă din copilărie şi nu ajunge să ai voinţă sau să spui câteva rugăciuni. Ai nevoie să vindeci rănile care au "băgat frica în tine"; şi, deşi acum nu mai eşti conştient de asta, faci ce ai învăţat ca să scapi!
Pentru noi, ortodocşii, vindecarea, terapia, constă în primirea Harului de la Domnul nostru Iisus Hristos, Vindecătorul tuturor suferinţelor noastre şi lucrarea împreună cu El. Pe toate le vindecă Domnul dacă i le arătăm. De obicei însă fugim de El sau ne ascundem rănile şi ne ducem frumos fardaţi şi parfumaţi la El ca să... ca să ce?
Aşa că îţi propun, dragul meu Cătălin, să facem împreună Seminarul cu Iertarea şi, prin iertarea pe care o vei învăţa aici, vei vindeca toate rănile sufletului tău şi vor fugi vrăjmaşii care se cuibăresc acolo ca microbii într-o rană a trupului.
Cu drag şi încredere,
M. Siluana