Sărut mâna și Doamne ajută, Măicuță!
Sunt din Târgu Mureș și aș dori să vă întreb și eu ceva. Cu toată familia participăm la Sfânta Liturghie, în duminici și sărbători. Ne place să mergem la biserici diferite sau la mănăstiri, dar sigur că cel mai bine ne simțim la Sfânta Biserică din parohia noastră. Ieri, fiind duminică, am fost la o mănăstire în apropierea orașului. Este un părinte foarte bun, tânăr, și cred că îndrăgit de lume. Ceea ce mă neliniștește este prezența prea „în față” a maicii starețe. Nu știu cum să spun, e prea nu știu cum. Părintele a predicat deosebit de frumos, documentat, fără cuvinte. Toată Sfânta Liturghie s-a desfășurat extraordinar, un cor de maici ca îngerii, deci totul de minune, dar după cuvântul de învățătură a urmat cuvântul de învățătură al maicii starețe. Și asta se întâmplă în fiecare duminică. Eu nu pot să am nimic de comentat, dar mă întreb dacă se cade, nu știu dacă e bine, dacă se cuvine. Pe la alte mănăstiri de maici, pe unde am fost nu am întâlnit acest aspect. E păcatul meu că nu o pot asculta, că din cauza asta merg tot mai rar la respectiva mănăstire, dar nu mi-e clar ce se petrece. Dați-mi un sfat ce să fac, consider că să mă duc și să plec când începe dânsa să predice, este un păcat, că Sfânta Liturghie încă nu-i terminată. Am tot respectul pentru ce s-a făcut, ce s-a lucrat în Sfânta Mănăstire, sunt conștient că și acel cor este rodul luptei Cuvioasei maicii starețe, că toată ordinea din Sfânta Mănăstire este rodul muncii dumneaei, dar nu pot înțelege dacă e bine ca dânsa să predice din fața Sfântului Altar (de la ușile diaconești).
Vă sărut mâna și Dumnezeu să vă ajute!