Scumpa mea Măicuță,
Vă mulțumesc din tot sufletul meu de omuleț. Cuvintele dumneavoastră mă mângâie și îmi dau curaj de a merge pe calea aleasă, de când v-am descoperit întâmplător pe internet... sau nimic nu e întâmplător, orice se întâmplă are o semnificație care vine de la Domnul. După ce astăzi, m-am simțit liniștită, pe seară mi-au venit niște gânduri obsedante, și anume că ar trebui să îi cer băiatului care stă la mine pe luna martie două sute de euro în loc de o sută cincizeci. Și uite așa, s-a zbătut mintea mea, deoarece pe de o parte îmi spunea să îi vorbesc, pe de altă parte să o las baltă, ca nu oi mai muri o lună și o să mă ajute Dumnezeu să mă descurc și fără cei cincizeci de euro. Și am ales a doua variantă, după ce m-am rugat Domnului să îl binecuvânteze și să mă binecuvânteze și pe mine. Iată, astfel de gânduri conflictuale mă chinuie des și îmi macină mintea. La ora nouă seara am citit acatistul și iarăși gândurile îmi zburau ba la colegi, ba la altceva... până când le-am spus stop... și am reușit spre sfârșit să rămân doar cu gândul la rugăciune. După acatist m-am rugat ca Domnul să îi binecuvânteze pe cei dragi mie, și pe cei care mi-au făcut rău și îmi mai fac, într-un cuvânt pe dușmani. Și of... Măicuță, am făcut și canonul de pocăință pentru avorturi, din cartea pe care am cumpărat-o ieri de la biserică. Ieri am citit cuvintele părintelui Arsenie și ale altor preoți despre iertare și despre păcatul ucigător al avortului și înăuntrul meu s-au prelins picături de nădejde... dar, în seara asta, Măicuță... m-am cutremurat și am plâns, am plâns... pentru că citind canonul, mi-au apărut în față bucățile de om ucis pe care probabil medicul le-a aruncat la gunoi... și îmi venea să urlu: Ce am făcut, Doamne? Unde erai în acel moment?... Cu ce sunt eu diferită față de ucigași?, m-am întrebat. Apoi, la sfârșit am simțit o prelingere a milei lui Dumnezeu și în sufletul meu... și mă rog acum... Doamne, ajută-mă să nu mai păcătuiesc, ajută-mă să mă las de fumat, pentru că gustând din fărâmiturile căzute pe pământ și spre mine, vreau mai mult, vreau ca prezența Ta să fie constantă în viața mea și să nu Te mai părăsesc...
Draga mea Măicuță dragă... în privința publicării pe internet, și a altor lucruri, vă spun că, mulțumesc lui Dumnezeu, încep să reușesc să îmi deschid sufletul în fața dumneavoastră, precum l-aș deschide în fața lui Dumnezeu. Nu tot timpul reușesc să exprim în cuvinte ce simt, dar sunt convinsă că a ascunde nu are nici un sens, Dumnezeu știe tot ce este în sufletul meu... și a scrie ne ajută pe noi înșine a vedea mai bine ceea ce suntem în fața Domnului.
Și în privința publicării pe internet, las la alegerea dumneavoastră., dacă veți găsi ceva care considerați că poate fi util și altora, puteți să publicați liniștită.
Și vă mai mulțumesc, Măicuță, pentru că știu că v-ați rugat și pentru tata. Vă spun că operația a reușit bine și s-a întors deja acasă. Deocamdată nu mai fumează, însă eu nu mai sunt cea care cred în minuni precum odată. Pentru că mari au fost așteptările de la părinți și altceva am primit. Îi iubesc și i-am iertat, însă constat că încă mai urăsc ceea ce mi-au făcut cu știință sau neștiință. Îi binecuvântez și mă rog ca Domnul să îi aibă în pază.
Mă opresc aici... Domnul să vă binecuvânteze și să vă dea multă putere și sănătate pentru a continua să ne îndrumați pe calea cea bună.
Doamne ajută
...fetița de departe, Mag