Eu sunt unu dintr-aceia care se uita prin gard cum „joacă nuntaşii”

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mâna Maică,
Eu sunt unu dintr-aceia care se uita prin gard cum „joacă nuntașii”. Când eram copii ne uitam și noi la ei și apoi începeam să dansăm afară, nu aveam voie să intrăm murdari de la joacă și neinvitați. Numai de cozonac ne părea rău, că nu ajungeam la el.
Vorba multă sărăcia omului!
De multă vreme visez foarte multe camere în care intru și fac curat. Prima dată mi-am zis în vis că „e foarte neplăcut, neaerisit, aici n-a locuit Nimeni de multă vreme”. Vă dați seama ce tristețe m-a cuprins când m-am trezit și „am făcut contact”. Visul s-a repetat în timp în diferite variante, mereu am înțeles câte ceva, dar cel mai important e să nu dau prea mare importanță pentru că nimic nu-i sigur până la sfârșit. Într-o secundă ești în rai, în cealaltă poți fi în iad, așa am înțeles eu... Asta ne dă Dumnezeu poate ca să ne scape de mândrie. În legătură cu problema asta voiam să întreb cum să fac, căci pe lângă multe alte lucruri mi s-a arătat o cameră închisă, perdeaua e trasă și întuneric. Am crezut că le-am aerisit pe toate, iată ceva despre care nu știu nimic! Cum să-i dau de cap?
În legătură cu Harul aș vrea să spun câteva cuvinte care nu sunt ale mele.
Am citit mult din viața monahală, m-a interesat. Părinții spuneau acolo următoarele: să avem grijă când vine harul că la scurt timp urmează și ispita. Multă vreme n-am înțeles de unde să ştiu cum și când vine Harul!
O mică bucurie în numele Lui e un Har, să nu creadă cineva că se deschid cerurile! (cel puţin aşa înţeleg eu). Acum problema este că un pic de mândrie tot îl încearcă pe om, dar e greşit. De ce?
Pentru mine Harul înseamnă răspundere, asumare, dăruire şi toată gama de activităţi de slujire a Lui şi a aproapelui.
Ți s-a dat ca să dai, sau cel puțin... să înduri fără să cârtești ca un neștiutor.
Pe cât de mare e Harul așa de mare e și ispita, dar niciodată mai mare ca harul! Așa că la cea mai mică mângâiere sufletească, înarmați-vă toți cu rugăciune, fiți atenți că vine și încercarea în următoarele zile!
Să nu greșiți, să nu vă certați, îndurați dacă puteți în rugăciune! (asta dacă vrea cineva un sfat)
Știți, Maică, pentru mine sună cam așa, parcă mi s-ar spune: acum te-am iertat, nu mai boci, fă și tu ceva pentru Mine! Și ce vrea Dumnezeu? Printre alte răspunsuri... îi vrea și pe ceilalți ca și pe mine! Răspunsul mai complet l-a dat Părintele Arsenie Boca când ne-a mărturisit „eu mi-am văzut Stăpânul!”.
Maică, și acum întrebarea mea: De ce ține ispita așa de mult? Sau văd eu greșit... sau cine știe?!
Totul pare fără rezultat: vorbe, vorbe, vorbe; nimeni nu aude!
Cu plecăciune și sărutări de mâini,
Cu mult drag, Maria

Când vei conștientiza că ai crescut mare și că nu se mai cuvine să te uiți prin gard la nuntași, vei afla de la Mirele tău Cel Ceresc ce ai de făcut. Curaj! Acum pune începutul de a nu te mai compara și a nu mai judeca pe nimeni!

Nu am nimic de comentat la visul tău. E limpede și poți să-i primești înțelesul fără să crezi în vise sau să te temi de înșelare. Mai ai locașuri în ființa ta pe care nu le-ai deschis încă. Dar să te lași în voia Domnului, fiind credincioasă peste puținul pe care îl ai, și El va lucra cum Singur știe, dar tu te vei bucura.

De ce durează așa mult ispita? Pentru că pui lemne pe focul ei!
Cu drag, rugăciune și încredere,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar