Sărut mâna Măicuţă,
Să ştiţi că urmăresc postările de pe site. Pe mine m-au ajutat foarte mult. Câteodată am senzaţia că toţi trăim acelaşi lucru, aceleaşi stări numai exprimate în cuvinte diferite. Dacă aţi şti ce bucuroasă sunt de oamenii care vă scriu. Chiar dacă trăiesc în păcat și chiar dacă sunt încă deznădăjduiți. Știu că dincolo de deznădejde e o bucurie mare. Și mă bucur pentru bucuria pe care încă nu au primit-o dar o vor primi pentru că Domnul se miluiește de toți. Mie mi-au trebuit ani și multă alifie pentru ochi ca să văd și să pricep și am văzut în asta răbdarea Domnului. S-a purtat Domnul cu mine, în acești ani, de parcă aș fi fost un lucru atât de fragil .Acum am început să recunosc gingășia Domnului. Să nu vă imaginați că sunt tot timpul așa. Încă am multă nesimțire în mine. Dar câteodată mi se încălzește așa de tare sufletul de dragostea Domnului.
Domnul să vă binecuvânteze cu dragostea lui și să vă dea sănătate.
PS
Să știți, Măicuță, că un om care vă scrie mila Domnului este deja revărsată peste el. Asta văd eu de câte ori citesc un mesaj nou pe site. Numai nu știe și are nevoie de cineva să i-o spună. La început am crezut că trebuie să vă fie foarte greu dar acum înțeleg cum Domnul preface aceste mari tristeți în bucurii și mai mari.
R
Copil drag, drag,
Da, dincolo de deznădejde este o bucurie mare! Doar că trecerea de la deznădejdea în care ne aruncă păcatul, la Bucuria cea Mare adusă de Fiul lui Dumnezeu făcut Om, se face prin moarte: moartea păcatului și a plăcerii în care ne înglodează. Și mulți se tem de această moarte și nu cred că sufletul care se unește cu harul prin lepădarea de păcat, în felul în care ne învață și ne ajută Dumnezeu în Biserica Lui, trăiește o adevărată înviere.
Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor și, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne așteptă oricât de mult am ocoli și rătăci, ne susține și ne luminează chiar și în nebuniile pe care le scornim în alergarea după plăceri și fericiri străine, ca să ne fie aproape la ceas de durere, când toți și toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră. Să fie aproape ca, de vom voi, să ne spele, să ne panseze rănile, să ne vindece și să ne dea veșmântul bucuriei Sale!
Domnul aude orice suspin și vine degrabă la oricine Îl cheamă. Cei ce nu-I văd încă prezența și nu-i simt încă mângâierea, sunt cei ce nu se îndură să-și vină în sine și să se întoarcă în casa Tatălui și se supără pe Dumnezeu că nu-l convinge pe stăpânul porcilor din parabolă să le astâmpere foamea de bucurie cu acele amărâte de roșcove...
Doamne, iartă-ne și ne miluiește mereu și mereu, pentru sfânt Numele Tău!
Cu dragoste și recunoștință și încredere,
Maica Siluana