Pot să spun că abia la vârsta de 28 de ani, cât am acum, mi s-au deschis ochii către spiritualitate. L-am primit pe Dumnezeu în inima mea, chiar dacă El a bătut la ușa mea de multe ori și eu nu Îl auzeam. Nu mă consider credincioasă, ci din contră, însă pentru mine e minunat să simt chiar și așa târziu că Dumnezeu e mereu cu mine și se bucură atunci când e primit. Am înțeles că Dumnezeu vrea de la mine să fiu mult mai răbdătoare, să am încredere în El, și numai în El, și lucrurile vor veni de la sine. Abia acum am reușit să stabilesc o relație cu Dumnezeu cu adevărat, pentru că până acum chiar dacă nu am negat niciodată spiritualitatea, și poate că mă consideram credincioasă, am trăit într-o imensă ignoranță; Dumnezeu e mult dincolo de rațiunea oamenilor și totuși atât de personal.
Relația cu Dumnezeu mi-a redat încrederea în mine, m-a făcut să trec peste momentele urâte din ultima perioadă, să-mi iubesc mai mult părinții, prietenii și semenii, să fiu mult mai atentă la detalii, să mă rog, să ofer mai mult. Îmi doresc să păstrez legătura cu Dumnezeu toată viața mea și mai mult decât atât, să poată evolua deoarece sunt în faza incipientă, ca un copil nou născut.
Doamne ajută!
F.
Da, Copil iubit,
Vine ceasul în care ni se deschid ochii spirituali și începem să vedem și să simțim ce am negat și respins multă vreme! Slavă Domnului că trăiești acest început. Acum, trecând la Sesiunea șapte, vei învăța să-ți asumi, în fața lui Dumnezeu și cu harul Lui, toată suferința pe care ai îndurat-o sau ai produs-o cuiva până astăzi pentru a primi prin această acceptare înțelesurile și rosturile pierdute. În lumina lor vei fi gata să lucrezi ce-ți cere Sesiunea opt și să accepți și tot ce ai negat, de frica suferinței, sau pentru a obține plăcerile care ne anesteziază durerea, dar ne fac să uităm cine suntem și de ce ne-am născut. Numai asumându-ne toate ale noastre le putem oferi lui Dumnezeu ca El să le umple de prezența Sa iubitoare și să le transforme în viață adevărată.
Cu drag și încredere,
Maica Siluana