M-am hotărât să vă scriu pentru că m-a impresionat zbaterea lui Călin și de altfel m-am regăsit în ceea ce a scris și Dumnezeu mi-a descoperit cât de anormală este situația noastră în general. Cât de ciudată. M-am văzut pe mine, o fată, lipsită de iubirea, mângâierea și înțelegerea celor din jur, cu o dorință foarte mare, cu o sete nemaipomenită de dragoste, de iubire, de mângâiere, de tandrețe, cu vise despre o mare dragoste. Apoi m-am văzut pe mine, femeia, care de fapt vrea să dăruiască ceea ce nu are. Se simte mai bine lângă cineva care are nevoie de dragoste, de mângâiere, de înțelegere. Ciudat: în loc să caut să primesc ceea ce îmi lipsește și după care tânjește sufletul meu, mă îndrept acolo unde cred că este nevoie de dragoste și de înțelegere. Vreau să dăruiesc ceea ce nu am eu. Mă văd pe mine îndreptându-mă nu către băieții cuminți, sfioși și care ar părea gata să ofere ce îmi lipsește ci, către băieții cu probleme. Instinctul îmi spune că băieții „răi”, cei răzvrătiți, cei nonconformiști sunt cei care au nevoie de dragoste și de înțelegere și de mângâiere; și bine-nțeles că un astfel de bărbat îmi iau drept soț. De ce? Pentru că tot instinctul îmi spune că astfel de băieți sunt de fapt, înăuntrul lor, foarte puternici, sunt cei pe care te poți baza, care te pot sprijinii la greu, chiar dacă nici ei nu își dau singuri seama. Ei sunt cei care îl țin închis înăuntrul lor pe „bărbatul” pe care îl caută orice femeie: amestec de fermitate și de tandrețe. E drept, că așa cum spune Călin, câteodată obosesc, sau vreau pur și simplu să las femeia din mine, cea însetată de iubire să scoată capul la suprafață. Bărbatul trebuie să aibă doar un pic de răbdare, pentru că nevoia de a oferii este mult mai mare decât cea de a primi. Și uite așa înțeleg ce înseamnă „să dăruiești chiar și ceea ce nu ai”.

Multe am mai învățat de pe site-ul ăsta. Citind despre frământările altora ne regăsim și pe noi. Ne înțelegem mai bine și pe noi înșine.
Acum sunt într-o perioadă în care Dumnezeu mă învață să pun dragoste în locul de unde pleacă ura, disprețul, scârba, învârtoșarea și mă simt tare bine. Îmi vine să îmbrățișez pe toată lumea.
Cu multă dragoste, Liz