Dragă măicuţă,
Doamne ajută şi Domnul să vă binecuvânteze.
Îndrăznesc din nou să vă deranjez cu o întrebare ce mă frământă, după ce am citit răspunsul dat persoanei privind fiul risipitor. Spuneaţi că „cei ce nu se risipesc, nu se întreabă mereu și obsedant: „Ce să fac? Să mă căsătoresc sau să mă călugăresc?”. Acolo și atunci se risipește omul pentru că, trăind afectiv doar îndoiala și certitudinea, își neglijează asumarea vieții de fiecare zi în condiția în care se află”. Şi mi-a fost atât de clar măicuţă. Dumneavoastră aţi procedat precum Domnul, adică m-aţi lăsat în voia mea, eram eu cea care trebuia să accept şi să mă las în voia Domnului. Dar eu, măicuţă, nu ştiu cum să mă las în mâinile Domnului pentru a fi modelată de ele. Nu ştiu, cred că fac diferenţa, încât îmi spun că nu pot să mă mint asupra a ceea ce năzuieşte inima mea. Cred că Domnul încearcă să îmi mai arate din când în când, aşa cum mi s-a întâmplat cu o săptămână în urmă, când după câteva zile de tulburare pentru că sunt singură şi pentru că nu mă vrea nimeni, am simţit, trezindu-mă duminică dimineaţa, o uşurare în suflet, ca şi cum Dumnezeu cel bun m-ar fi luat în braţe şi mi-a spus: Nu te teme de ce va fi, atât timp cât eşti cu mine. A fost minunat şi încă mai durează starea aceea, adică nu mă mai simt disperată pentru că sunt singură pentru că, de fapt, singură nu sunt. Şi aş mai vrea să vă mărturisesc ceva măicuţă dragă. Făcând pasul VIII de la labirintul codependenţei şi încercând să scriu despre relaţiile mele cu prietenii şi despre cum aş vrea să fie acestea, mi-am dat seama că eu sufăr de o boală. Nu ştiu cum se numeşte, dar în câteva cuvinte se referă la faptul că mă supăr mult şi mă înfurii dacă cineva nu este punctual sau dacă nu mă anunţă când face ceva, atunci când este cazul bineînţeles. Cred că mă supăr şi sunt în stare să rup orice legătură cu persoana respectivă pentru că am impresia că nu mă respectă. Uitaţi, aşa e problema... sufăr pentru că am impresia că alţii nu mă respectă. Aşadar, multe mai sunt bubele mele, iertaţi-mă, vă rog, pentru că nu vă dau pace, dar mă prinde şi panica că voi rămâne cu ele.
Domnul să vă aibă în paza sa şi să vă dea multă sănătate. Va mulţumesc mult pentru explicaţiile din răspunsurile pe care le daţi pe site, multe mai am de băgat la cap şi de aplicat, în special.
Doamne ajută,
FdT
Da, Copile drag,
Vei rămâne cu ele dacă nu lucrezi efectiv ce te-am învăţat şi te învaţă Domnul în fiecare zi!
Nimeni nu poate lucra în locul nimănui și nimeni nu e obligat să facă ce dorim noi. Aşa că, totul depinde de noi dacă alegem să facem ce ne cere Domnul sau ne învaţă cei trimişi pentru asta în calea noastră. Cât despre ceilalţi, e important să înțelegi că ei nu te respectă, poate, pentru că nu-i respecţi şi ai pretenţii de la ei. Pretenţiile, aşteptările noastre nerezonabile de la oameni, sunt atitudini lipsite de respect faţă de ei. Această lipsă de respect se întoarce, ca un bumerang, la noi! Desigur am învăţat să nu ne purtăm „fără respect” ca să „ne fie bine” și, deși nu ne e deloc bine, facem mai departe ce am învăţat, supărându-ne pe Dumnezeu că nu ne ajută!
Iartă-mi duritatea, dar e singurul lucru pe care ţi-l mai pot dărui, în afară de tăcere, dacă nu lucrezi cele pe care le știi și poți, ca să te vindeci. „Aplică”, cum bine spui, ce ai băgat deja „la cap” și abia apoi bagă altele! Altfel vei fi tobă de știință și goală de orice putință...
Eu nu am putința și nici misiunea de a răspunde la întrebările „de ce?”, sau de a da sfaturi și soluții pentru împlinirea dorințelor. Eu, cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, am descoperit importanța pocăinței și a crucii pe Cale, am făcut câțiva pași către bucuria care ne vine de la credință și credincioșie, și Domnul a binecuvântat să-i mărturisesc asta cui dorește să ia aminte, să se lepede de cele vechi și să urmeze Lui!
Lui, om drag, nu mie!
De fapt, când mă tot caută, cei ce nu lucrează, nu pe mine mă caută, ci pe ei înșiși, așa cum s-au zărit puțin în privirile mele lipsite de judecată. Da, Domnul vrea uneori ca eu să vă văd și să vă las să vă vedeți așa cum ați putea fi, dar numai voi puteți lucra asta...
Eu sunt ca un ceas deșteptător. Cine aşteaptă de la acesta să-i facă treaba pentru care se trezește dis de dimineață?
Cu rugăciune şi binecuvântare şi nădejde,
Maica Siluana