Sunt femeie!

Am realizat ceva: astă noapte... mi-a trecut un gând prin cap, pe care nu l-am mai avut niciodată, anume: SUNT FEMEIE!!!
Dumnezeu a rânduit ca ceea ce s-a zămislit să fie o fetiță bebeluș, apoi fetiță, fată, copilă, adolescentă, și femeie...
Sunt din neamul Evei și al Maicii Domnului și nu din neamul Sfântului Ioan Botezătorul.
Azi e duminica femeii samarinence... și în timpul slujbei mă gândeam la Hristos... la atitudinea Lui față de femei și la atitudinea bărbaților față de femei...
Eu am fugit de asta.

Voiam să fiu copil, copilă, să rămân așa pentru disprețul și umilirea la care am văzut (și trăit) că e supusă o fată, o femeie.

Tata și-a dorit băiat [Ca să aibă cu cine petrece timpul. Așa, fată fiind, a devenit indisponibil pentru mine, și mi-a lipsit chiar dacă am fost fată]... femeile au fost făcute curve chiar de preoți, monahi, apoi le-am văzut disprețul față de femeie, apoi dacă ești femeie... cât abuz, câtă slăbiciune...

Și am fugit de la a fi fată / femeie... m-am ascuns după multe kg în plus, m-am ascuns în pantaloni... m-am ascuns în tăcere, în umilință, în supunere prostească, m-am ascuns după cuvinte înșelătoare: că femeia trebuie să îndure totul, chiar abuz, jignire, și lovituri, că femeia e proastă... și m-am crezut proastă și poate uneori chiar am ajuns așa.

Ca fată... nu mi-am putut spune nevoile, trebuia să tac și să înghit propriile mele nevoi, și nevoile altora să fie mai importante... și eu să nu am deloc importanță nici măcar în ochii mei.
Scriu plângând... deși e un plâns eliberator...

Câtă scârbă, ură și dispreț aveam eu însămi față de acest cuvânt: FEMEIE... și față de femei și față de mine însămi, și față de tot ce înseamnă cele ale femeii...

Da... Dumnezeu m-a vrut Femeie, și vrea să mă bucur de cele ale femeii și să-mi împlinesc rostul și menirea de femeie...

Ce bine că există DUMNEZEU!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mulțumesc

O Copilă