Ce putem face?
Ce putem face, Maică, cu ceea ce scoate tv-ul în evidență? Peste tot în muzică acum când dai să te uiți la un videoclip MTV, UTV și așa mai departe sunt clipuri în care se scoate în prim plan numai trupul... fizicul care tinde spre perfecțiune și ăla etalat... la maxim. Și mai toată lumea astăzi are tendința să copieze ceea ce vede la televizor și să pună în practică în viața de zi cu zi (la îmbrăcăminte mă refer). Și parcă văd o distanță așa de mare, Maică, pentru acele persoane (care sunt la tv și scot în evidență ceea ce am scris mai sus) față de Biserică... uneori mă îngrozesc. Am ajuns noi oare la vremea în care să întrecem Sodoma și Gomora? Știu un singur lucru: că atunci când unii din cei care se lasă duși de valul acesta păgânesc din zilele noastre dacă aud de Biserică se comportă de parcă ar fi auzit de o piatră veche de temelie care mai are puțin și crapă. E așa de ciudată starea asta în ziua de astăzi... și contrastul așa mare. Ce poți face pentru cei pe care îi vezi lângă tine, că știi că nu vor ajunge unde trebuie și știi că nu le va fi bine dacă au să își continue așa drumul? Îmi zicea un părinte, cu părere de rău, cum că îi este grea alegerea și sfătuirea în legătură cu ce să facă atunci când îi vin oameni la spovedit pe care nu i-a văzut niciodată la biserică chiar dacă aparțin de acea parohie. În ziua de astăzi dacă cineva încearcă să vorbească despre Dumnezeu sau să explice cât de cât ce reprezintă Tainele din Biserică este luat în râs și primește următoarea replică: „Lasă-mă, că am văzut ce fac preoții!”. Ce poți să le mai zici unor astfel de oameni când încep cu astfel de discursuri? Am încercat de multe ori să le explic că mass-media scoate numai răul în evidență și face ca un caz dintr-o mie să fie un caz întâlnit oriunde. Am încercat să le explic că recent au fost Sfinți Părinți care îți citeau întreaga viață de la A la Z numai cu condiția să le dai tu voie. Sau că sunt părinți care trăiesc prin peșteri și mor de foame și duc lupte dure și tot așa mai departe. Dar de unde... nici nu vor să te bage în seamă. Și când te bagă în seamă te contrazic și repetă ceea ce au văzut la televizor. Din cauza acestui televizor care scoate în evidență răul... sau presupusul rău, nu știm sigur exact, ajunge lumea ca atunci când se întâmplă ceea ce arată el, cu greu îți mai este să treci pe la biserică dacă auzi de cutare maică sau preot că a făcut nu știu ce. Nu e treaba mea să mă bag în ceea ce scoate în evidență mass-media sau să vă întreb despre aceste lucruri, dar mă interesează cum să fac, Maică, cu acești oameni care au o șansă să se mântuiască și au nevoie de oameni care să îi ajute. Acum ceva timp a venit un coleg la mine și mi-a zis că ar vrea să vină și el la biserică, numai că îi lipsește motivația... Răspunsul pe care i l-am dat a fost, desigur, să se ducă la un preot. Și de aici clar e înțelesul că nu se va duce la niciun preot după câte arată mass-media. Uneori mă simt vinovat că nu fac ceva ca să îi îndrept pe cei din jur. Chiar și pe cei din familie. Nici nu știu ce să vă mai întreb, ca să spun mai sincer. Dacă m-aș apuca să pun acum câteva întrebări aș sta până dimineață și tot nu aș reuși să le scriu.
Iulian
Iulian drag
Nimic, Iulian drag! Nu poți face nimic pentru nimeni! Orice ai face, ochiul omului care nu voiește să vadă Calea, va vedea mii și mii de motive foarte serioase și întemeiate să nu meargă pe EA!
Dar poți face ceva pentru tine! E un ceva care, odată făcut, nu-ți va mai aparține, ci va deveni îndreptar, indicator de drum pentru cei ce vor avea ochi să vadă. Și nu vor fi puțini. Acest ceva înseamnă să devii martorul viu al Bucuriei pe care a adus-o Hristos Domnul pe pământ, aici, la noi! Aici, unde plângi tu acum! E la îndemâna ta, a noastră, a fiecăruia. Numai că felul în care o propovăduim nu e convingător până n-o trăim în amănunt!
Vei descoperi asta curând și vei face ce spun pentru că ești un căutător înnăscut. Până atunci, trimite-i la preot sau la Biserică doar pe cei ce vor asta și încă nu-și dau seama. Pe ceilalți, trimite-i mai întâi la propria lor durere. Au nevoie să se confrunte cu „învățătorul” care este durerea inimii lor și așa s-o conștientizeze ca apoi să afle că nu există leac pentru ea în această lume. Atunci vor căuta celălalt capăt al ființei lor, care nu e în lumea aceasta și vor găsi Lumina care-i va conduce Acasă! Fiecare în felul său, la timpul său... Nu primi gândul că mulți vor pieri (e mândrie și judecată), ci doar durerea și rugăciunea ca „nimeni să nu piară”! Cum poate fi aceasta? Doar Dumnezeu știe! Al nostru este să fim credincioși peste „puținul” pe care ni l-a încredințat Domnul și vom intra în Bucuria Lui! Intrând, devii martorul ei!
Cu deosebită prețuire,
Maica Siluana