Dragă Măicuță Siluana,
Cuvântul dumneavoastră îmi este alinare, la fel și vocea pe care o ascultam într-o seară citind Evanghelia după Ioan și care m-a ajutat să adorm într-un moment de descurajare. Apreciez mult efortul dumneavoastră de a fi alături de cei suferinzi, printre care mă aflu.
Sunt una din multele fete părăsite de iubit, dar asta nu e tot, am fost părăsită pentru că am o boală psihică a cărei manifestare l-a speriat pe iubitul meu atât de mult încât a decis să pună punct unei relații de aproape patru ani. În ciuda a ce s-ar putea crede, el este un om foarte generos, cald și altruist, doar că puțin cam slab pentru o manifestare atât de severă a bolii. Au trecut patru luni de atunci și eu sufăr la fel ca în prima zi de după despărțire, de aceea am apelat la ajutorul dumneavoastră.
Boala pe care o am mă împiedică să am o familie, căci copilul sau urmașul lui ar putea moșteni boala, de aceea nu vreau să dau naștere unui copil care ar avea un bagaj genetic atât de defectuos precum al meu. Acesta a fost și unul din motivele pentru care fostul meu iubit s-a despărțit de mine, pe lângă care se adaugă și o predispoziție spre tristețe adâncă, de altfel boala mea se numește sindrom maniaco-depresiv. Nu o dată am plâns amândoi din cauza asta, pentru că nu putem avea o ființă dragă care să ne împlinească pe deplin. Sufăr foarte mult când văd copii pe stradă, pentru că nu pot avea și eu unul, căci dat fiind diagnosticul nici de adopție nu poate fi vorba.
De când m-am despărțit de prietenul meu am avut de multe ori gânduri de sinucidere, dar pe care am încercat să le combat prin rugăciune, în special către Sfântul Nectarie, care a făcut o minune pentru mine, aceea de a-mi reda serviciul într-un moment în care îl pierdusem. Ultima dată am reușit să depășesc un astfel de moment ascultând vocea dumneavoastră, Măicuță, pe blogul lui Harrdelos. De aceea m-am hotărât să vă scriu, să vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru cei aflați în impas. Aș vrea să știu cum să fac să scap de gândurile astea rele care mă sperie peste măsură. Este vreun sfânt care are grijă de cei cu tendințe de sinucidere?
Vă mulțumesc și vă doresc o primăvară după cum vă este sufletul.
Art
Fetița mea iubită,
Nimeni nu poate mângâia, din afară, inima ta. Doar Cel Ce Este acolo înauntru împreuna cu Celălalt Mângâietor, Duhul Sfânt.
Eu cred că Duhul Sfânt te poate mângâia deplin și suficient ca să faci din suferința ta o naștere la Bucuria sfântă! Este posibil, dar numai la El, cu El, înfruntând cu nădejde împotrivirea firii tale căzute și rănite.
Pentru asta, ai mare nevoie să înveți să-L păstrezi, să-L asculți și să-L folosești spre mângâiere pe El și nu cerându-I mângâieri de la oameni. Când vei învăța asta, vei obține și de la oameni, trimiși și pregătiți de El, tot ce ai avea nevoie ca să trăiești cu demnitate și bucurie această viață care e doar o pregătire a celei veșnice. Doar să ai grijă să nu privești viața veșnică doar ca pe una ce va fi după cea pamântească. Ea e accesibilă acum și aici. Dacă m-ai crede, Copila mea, și ai ști ce înseamnă asta, n-ai mai pierde nici o clipă cu durerile și plăcerile trecătoare...
Te voi înțelege dacă nu poți primi ce-ți spun acum și vei continua să aștepți de la mine sfat și ajutor pentru îmbunătățirea condițiilor de aici... Dar nu mă pot opri să nu încerc. Și, dacă vrei să încerci asta, te rog, cum rog pe mulți din cei care ne scriu, să facem împreună Seminarul „Să ne vindecăm iertând”. Citești prima sesiune și-mi trimiți tot ce poți să scrii la întrebările puse la partea practică. Încet, încet, vei reuși să faci din povestea vieții tale, povestea mântuirii tale din nefericirea care te chinuie.
Mă vei întreba, probabil, de ce sunt așa de puțini oameni care vor să învețe asta? Aici e cea mai mare taină a omului care-L refuză pe Dumnezeu ca Mântuitor, încăpățânându-se să-L ignore, să-L nege, să-L hulească sau, în cel mai bun caz, să-L caute doar ca binefăcător supus indicațiilor și așteptărilor subiective ale fiecăruia, uluitor de potrivnice planului lui Dumnezeu. Această taină este un aspect a ceea ce numește Apostolul „taina fărădelegii” care e o împreună lucrare a omului cu duhurile întunericului pentru a se împotrivi Bucuriei pe care ne-o dă Dumnezeu, de dragul unor plăceri imediate, trecătoare și aducătoare de multă suferință ca urmare a despărțirii de Sursa Bucuriei.
Desigur, mulți oameni spun că nu pot și nu că nu vor să facă voia lui Dumnezeu care ar fi cu totul lipsită de „bucuriile vieții”. Și ce uimitor este să te uiți la câte îndură adepții acestei atitudini crezând că se bucură de viață!
Dar tu, Suflet drag, ai putea să încerci! Am încredere, cumva, că deznădejdea ta, întemeiată din perspectiva lumească, te va ajuta. Pe mine m-a ajutat la vremea mea. Adică, dacă tot dorești să mori ca să scapi de această viață, de această suferință, n-ar fi onest din partea ta să încerci calea pe care ți-o propun? Mai ales că o face un om care a trecut pe aici...
Te aștept cu drag mult, rugăciune și încredere,
Maica Siluana