Măicuţă,
Aş vrea să vă împărtăşesc un cuvânt al unui copilaş: mie mi s-a părut un dar de la Dumnezeu pentru a mă ajuta să înţeleg cum ne iubeşte El...
Am o surioară de 6 ani, Maria, care mi-a zis ceva nemaipomenit despre iertare.
Înainte de a pleca la facultate, i-am cerut iertare pentru că am tot bătut-o în timpul vacanţei de vară... (da, din păcate nu am ştiut să o "temperez" în anumite momente decât... prin bătaie!).
La care ea m-a îmbrăţişat cu multă căldură şi seninătate şi mi-a zis: "Totdeauna o să te iert!".
Ana
Ana mea dragă
Îţi mulţumesc pentru mesaj şi nădăjduiesc să învăţăm din el cel puţin două lucruri. Primul, că pentru a ierta e nevoie să avem inima curată, ca acest copilaş. Apoi, că iubirea depăşeşte traumele şi e biruitoare când inima e curată.
Dar, Ana mea dragă, să luăm aminte! Durerea şi sentimentele pe care le-a avut surioara ta când o "temperai" se pot aduna în resentimente care, încet, încet, otrăvesc inimioara de copil şi într-o zi va apela şi ea la aceeaşi metodă de temperare!
Aşa se trece de la dragostea de copil la iubirea bolnavă a adulţilor!
Domnul să te întărească pe Cale şi să fii mereu capabilă să ceri iertare!
Cu drag mult,
M. Siluana