Măicuţă,
Am citit din Sfânta Scriptură parabola cu smochinul şi n-am înţeles de ce Domnul i-a poruncit smochinului să se usuce?!
Pentru că smochinul nu l-a ascultat... Asta înseamnă, pe de o parte, că plantele ascultă (mai ales pe Domnul care le-a creat; şi mă duce gândul la mama care vorbea cu florile). Atunci, smochinul Domnului reprezintă neascultarea şi declinul oricărei făpturi în faţa Poruncii Domnului neîmplinite, chiar dacă ea, făptura, îşi vede de rostul ei, că ni se zice că nu era vremea smochinelor. Pe de altă parte, dacă şi plantele sunt chemate să asculte, ce să mai zicem de om? Tocmai el, lăsat cu raţiune, ar fi bine să asculte primul glasul Domnului...
Domnul, aici ne arată o Raţiune de dincolo de raţiune, care nouă ni se pare iraţională! Totuşi, vă întreb: de ce n-a iertat smochinul, de ce l-a uscat?
Era acea plantă rea? E clar că e parabolă, dar vă întreb: să vedem aici că până şi ce ni se pare câteodată mai minunat, un smochin verde, dar fără roade, poate fi considerat rău? Să încerc să mă gândesc că ce nu dă roade din punct de vedere spiritual, mai devreme sau mai târziu, când ni se va cere să dăm, şi nouă nu ne-a sosit încă ceasul, din diverse motive, dar în principal din neascultare, ne vom usca automat? Şi asta ca măcar uscându-ne să fim ascultători pentru ultima oară? Aici mă gândesc la moarte, că poate că e salvatoare de cele mai multe ori!
Ludmila
Draga mea Ludmila
Am citit mesajul tău şi m-am umplut de bucurie! Da, da! E minunat că Sfântul Cuvânt trezeşte gânduri şi trăiri vii în inima celui ce-l citeşte. Să mă ierţi că nu-ţi voi răspunde la întrebări, pentru că nu vreau să facem, şi nici ţie nu-ţi recomand să faci, exegeză biblică. Pentru noi, pentru tine şi pentru mine, Sfânta Scriptură citită acasă este cuvânt Viu adresat mie şi ţie. Îl ascultăm, fără să-L interpretăm însă, pentru că El vorbeşte adâncului din mine care Îl cunoaşte! Când avem nevoie să interpretăm, mergem la Sfinţii Părinţi care au interpretat în Duhul Sfânt. Noi, cei mici, aflaţi pe Cale, trăim în Biserică şi citim Sfânta Scriptură în Biserică şi atunci când suntem acasă. Casa noastră e mica biserică! Acelaşi Duh Sfânt e şi în Biserica mare şi în cea mică. Numai eu să nu umblu după alte duhuri.
Aşadar, copila mea dragă, nu voi comenta în nici un fel cele scrise de tine, ci le voi primi în inima mea aşa cum te primesc şi pe tine. Când te iubesc pe tine, eu Îl iubesc şi pe Domnul din tine. Acum, de câte ori voi citi parabola cu smochinul uscat, vei fi şi tu prezentă în inima şi în mintea mea şi cred că voi continua să zâmbesc cu drag pentru ce mi-ai dăruit acum.
În nădejdea că aşa va fi citit mesajul şi de prietenii noştri nevăzuţi, dar atât de prezenţi şi vii, pun pe site gândurile tale.
Cu drag mult,
M. Siluana