Ce mult mă bucur că aveţi grijă de "statutul din rai"!

Da, om drag, calitatea vieţii veşnice, bucuria ei fără de sfârşit, depinde de calitatea vieţii pământeşti, de efortul pe care l-am făcut aici ca să ascultăm Poruncile Domnului ca să putem şi noi iubi cu iubirea Lui!

Acum să ne întoarcem la durerea voastră. Va să zică, suferiţi din cauza atitudinii unei colege, tocilare. Ce puteţi face? Vă propun următoarele:

Să vă rugaţi pentru ea în fiecare seara două minute.

Când face ceva care vă răneşte, să o binecuvântaţi în loc să o judecaţi.

Ca să vă fie mai uşor să nu o judecaţi încercaţi să vedeţi, dincolo de aparenţe, care sunt nevoile ei când face ce face?

Poate că ea însăşi este într-o mare suferinţă şi nu ştie cum să-i facă faţă. Poate suferă că nu o iubeşte nimeni şi, în loc să găsească nişte căi să devină simpatică, se adânceşte tot mai mult în singurătate.

Poate că a avut o copilărie foarte grea, lipsită de iubire şi că-şi găseşte mângâierea în rezultatele bune la învăţătură.

Poate e o fire mai sensibilă şi nu poate să trăiască zgomotul şi exuberanţa, uneori de-a dreptul frivole, ale adolescenţilor mai răsfăţaţi sau care îşi ascund durerile în astfel de manifestări...

Poate că îi place mult să înveţe şi o interesează şcoala.

Poate e un geniu şi, geniile au fost mai întotdeauna invidiate şi asuprite de cei mai leneşi sau de mediocri...

Dar orice ar fi, această colegă a voastră este iubită de Domnul. Domnul a murit pe Cruce şi pentru ea şi o iubeşte ca şi pe voi şi aşteaptă de la voi să învăţaţi de la El iubirea Lui!

Dacă soluţia mea vă este inutilă acum, să nu o aruncaţi. Va veni vremea când vă va fi de folos, în alte împrejurări.

Dacă aţi făcut răutăţi prea mari, mergeţi şi vă spovediţi şi cereţi iertare Domnului şi veţi primi bucurie şi pace. Iar Domnul va lucra şi cu ea şi-i va da putere să schimbe tot ce e neplăcut în comportamentul ei!

Vă îmbrăţişez cu drag şi cu încredere,

M. Siluana