Sărut mâna, măicuţă!
Sunt în fundul iadului şi simt că nu mai am nici o scăpare. Însă nu ar fi pentru prima dată când sunt aici. Nu ştiu cum să zic... sufăr de malahie sau sunt malahist. Domnul m-a scos odată din patima asta şi mi-e frică ca nu cumva să mă uite aici. Totul a reînceput de când am instalat internetul şi de atunci mă simt neputincios în toate. Nici să gândesc clar nu mai pot... Duhovnicul meu îmi spune să nu mai intru pe net decât în cazuri excepţionale, dar am ajuns în aşa hal încât în loc să mă duc la facultate de dimineaţă mă trezesc cu o pofta de a intra doar, şi de aici mă prăvălesc în păcat. Nici canonul obişnuit nu pot să mi-l fac. Sunt disperat.
Vă rog, maică, să vă rugaţi pentru mine, malahistul.
Gabriel
Dragul meu Gabriel
Îţi mulţumesc pentru mesaj şi încredere şi nădăjduiesc să punem începutul unei ieşiri din iad. Pentru asta avem nevoie de curaj, credinţă şi onestitate.
De curaj mai întâi, pentru că, din cele ce-mi scrii, mă tem că boala ta e alta. Din malahie se iese relativ uşor, cu hotărâre, rugăciune şi dietă. Eliberarea din ea ţine încă de puterea voinţei noastre ajutată de harul lui Dumnezeu. Mă tem că suferinţa ta este o dependenţă de pornografie! Şi spun că mă tem pentru că e mult mai gravă decât chiar dependenţa de alcool. E o lucrare demonică extrem de puternică şi distructivă. Distruge şi voinţa şi celula nervoasă şi toată viaţa bietei făpturi umane. Aşadar avem nevoie de curaj pentru a înfrunta această realitate cumplită şi pentru a nu deznădăjdui! Să nu primeşti deznădejdea ori cât de greu ai cădea! Mântuitorul este încă în iadul din fiecare dintre noi cu mâna întinsă ca să ne tragă afară în Bucuria învierii Lui! Strigă la El chiar şi în clipele de cădere! Te va ridica!
Pentru asta ai nevoie să redescoperi credinţa în Dumnezeu. Vorbesc de acea credinţă încredere. Să Crezi că Dumnezeu e chiar Dumnezeu şi că are putere asupra oricărei puteri demonice şi că pentru El e uşor şi simplu să te elibereze, dacă şi tu vrei. Dacă da, ai nevoie de onestitate. Şi primul gest onest va fi acela de a-ţi mărturisi în fiecare dimineaţă, imediat ce te trezeşti, totala neputinţă şi de a te încredinţa Lui. Tu să alegi ca mai degrabă să mori decât să mai deschizi acolo!
Dar ştii ceva, îţi recomand să mergi la un grup de alcoolici anonimi şi să înveţi de la ei cum luptă împreună ca să fie abstinenţi, adică să se bucure de darul vieţii. Sau să faci rost, de pe Internet, de cartea lor ca să înveţi cei doisprezece paşi ai lor. Sunt nişte paşi duhovniceşti, de ieşire din robia patimilor boli!
Mă gândesc, Doamne, ce putem face? Poate că, luând modelul acestor viteji care sunt alcoolicii abstinenţi care au ales vindecarea spirituală din cumplita lor dependenţă, am pute face şi noi la fel. Poate că ne-am putea întâlni între noi şi, urmând pilda lor, să facem paşii necesari spre vindecare. Poate vorbeşti cu părintele duhovnic să vă ajute în acest sens?
Apelez şi la ajutorul cititorilor noştri ca pe lângă rugăciune să încercăm şi altă formă de ajutor. Măcar să nu te simţi atât de singur în iadul acela!
Cu durere, dragoste şi încredere în mila Domnului şi în voinţa ta de vindecare,
M. Siluana