Îmi dau seama că într-o viaţă trăită după poruncile lui Dumnezeu, rar apar violenţe, desfrâu şi alte cele. Mi-am adus aminte de o pildă din Pateric. Un părinte trăia într-o chilie prin munţi. Într-o seară vine diavolul sub forma unei femei şi cere să fie adăpostită fiindcă afară este timp greu. Părintele o ascultă şi o adăposteşte în chilia lui. Peste noapte femeia îi cere să păcătuiască cu el, dar el numai ca să nu cadă în păcat îşi arde degetele de la mâini. Deci stă toată noaptea cu degetele în foc, numai să nu PĂCĂTUIASCĂ.
Am stat şi m-am gândit, dacă un părinte sfânt care trăia pe vremuri în munţi, a fost nevoit să-şi ardă degetele de la mâini numai ca să nu păcătuiască, atunci noi care suntem slabi, nu vom rezista nici măcar o după - masă, ce să mai vorbim de zile la rând. Îmi dau seama, e de ajuns o cină, un pahar de vin... .
Ştiţi cum e, ca şi cum ai căuta focul cu lumânarea. V-am înţeles, aveţi dreptate. Eu nu mai am gândul acesta. Îmi dau seama că acolo unde e Domnul e pace, e har, e bucurie, chiar dacă mai sunt probleme şi ispite.
Doamne ajută!
Adina
Draga mea Adina
Îţi mulţumesc şi-I mulţumesc Domnului pentru înţelegerea sfântă pe care o ai acum. Şi-ţi mulţumesc pentru că ai vorbit despre asta înainte de a face pasul, evitând astfel multe şi grele suferinţe. Acum cel puţin ai de dus doar războiul firesc, pentru firea căzută, şi nefiresc, pentru lumea în care trăim, cu pofta păcătoasă. E aici un război sfânt în care nu suntem singuri! Şi mai ales un război cu propria noastră imaginaţie! Pe acolo năvăleşte vrăjmaşul!
Curaj!
Cu drag în Domnul,
M. Siluana