Vreau să ştiu şi eu, dacă se poate, dacă cineva care se sinucide prin spânzurare, mai are vreo şansă la mântuire, oricât de mică ar fi ea, şi cum s-ar mântui.
Cine poate măsura şansa mântuirii cuiva? Numai Mila lui Dumnezeu.
Biserica nu face slujbele de înmormântare şi de pomenire, dintr-un respect faţă de decizia luată de cel ce pleacă aşa de la noi! Dacă el a ales în cunoştinţă de cauză să deznădăjduiască decât să nădăjduiască în Dumnezeu, noi nu avem voie să-i forţăm libertatea. Dar avem voie să-l iubim! Nimeni nu ne poate lua iubirea din inimă! Şi iubirea e mai mare decât moartea, oricum ar fi ea! Noi, ascultând glasul inimii îndurerate, ne vom ruga acasă şi vom nădăjdui în rugăciunile făcute de Biserică în Ziua Cincizecimii şi în rugăciunile făcute la înmormântarea oricui din neamul nostru pentru "tot neamul lui cel adormit".
Când la un parastas pomenim pe cineva care a adormit în sfânta rânduială, rugăciunea care se adaugă, cu "tot neamul lui cel adormit" îl cuprinde şi pe acela, fără ca să-l obligăm să se folosească de ea.
Apoi, nici nu ştim ce a mai făcut sufletul în drum spre ieşirea din trup! Nu ştim cum a fost ultima lui clipă. Şi nu ştim cât a fost de responsabil de ce a făcut.
Nădejdea şi iubirea ne sunt încredinţate până la ultima noastră suflare! Şi nu uita: Dumnezeu este Iubire! Răspunde tu iubirii Lui şi vei afla mai multe chiar de la El!
Domnul să te întărească şi să te lumineze cum ştie El în iubirea Lui!
M. Siluana
Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului
Dragul meu Silviu
Cine poate măsura şansa mântuirii cuiva? Numai Mila lui Dumnezeu.
Biserica nu face slujbele de înmormântare şi de pomenire, dintr-un respect faţă de decizia luată de cel ce pleacă aşa de la noi! Dacă el a ales în cunoştinţă de cauză să deznădăjduiască decât să nădăjduiască în Dumnezeu, noi nu avem voie să-i forţăm libertatea. Dar avem voie să-l iubim! Nimeni nu ne poate lua iubirea din inimă! Şi iubirea e mai mare decât moartea, oricum ar fi ea! Noi, ascultând glasul inimii îndurerate, ne vom ruga acasă şi vom nădăjdui în rugăciunile făcute de Biserică în Ziua Cincizecimii şi în rugăciunile făcute la înmormântarea oricui din neamul nostru pentru "tot neamul lui cel adormit".
Când la un parastas pomenim pe cineva care a adormit în sfânta rânduială, rugăciunea care se adaugă, cu "tot neamul lui cel adormit" îl cuprinde şi pe acela, fără ca să-l obligăm să se folosească de ea.
Apoi, nici nu ştim ce a mai făcut sufletul în drum spre ieşirea din trup! Nu ştim cum a fost ultima lui clipă. Şi nu ştim cât a fost de responsabil de ce a făcut.
Nădejdea şi iubirea ne sunt încredinţate până la ultima noastră suflare! Şi nu uita: Dumnezeu este Iubire! Răspunde tu iubirii Lui şi vei afla mai multe chiar de la El!
Domnul să te întărească şi să te lumineze cum ştie El în iubirea Lui!
M. Siluana