Iată, mă gândeam o dată (probabil un argument al ego-ului meu, căruia îi place să mă țină în tristețe): Oare faptul că aleg să vin la Domnul și să îmi răstignesc patimile pentru faptul că știu că îmi dă bucurie, nu este un motiv egoist? Oare plata este scopul final, sau străduința? Oare maica Siluana nu ne înșeală când ne cheamă pe Cale în felul acesta, adică să ascultăm dorul sufletului nostru și să căutăm bucuria?
Acesta era un gând fără răspuns. Şi vine în această seară răspunsul, necăutat, în Evrei 12, și mai ales în primele două versete:"De aceea și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte. Cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu”.
Mulțumesc, Doamne. Deci și însuși Iisus Hristos se gândea la bucurie, pentru bucurie a suferit crucea! Mulțumesc Doamne pentru răspuns, îl împărtășesc și altora care poate au trecut prin nedumerirea mea.
Ce mângâiere și incurajare am găsit în Evrei 12, tot capitolul.
Vă mulțumesc Maică, fiți binecuvântată, să vă întoarceți cu bine!
Irina
Fii binecuvântată, Irina mea!
E capital ce ai descoperit! Să luăm aminte! Și la bucurie și la cruce!
Îndrăzniți!
Restul e minciună și moarte. Dar nu deznădăjduiți dacă încă nu vă îndurați să lepădați dintr-o dată dulceața păcatului. Măcar să numim păcatul păcat și să dorim bucuria cea sfântă care ne este cunoscută undeva în adânc de vreme ce tânjim după ea!
Cu drag și recunoștință,
Maica Siluana