Am intrat la liceu și mi-e frică.
Mi-e teamă că mă voi despărți de Dumnezeu.
În ultimul an El m-a apropiat de dragostea Sa. M-a schimbat și mi-a dăruit o grămadă de bucurii duhovnicești de care nici nu știam că există. (De exemplu să simți dragoste în lacrimi.)
Apoi schimbându-mă pe mine... El a schimbat și oamenii de lângă mine. M-am atașat foarte mult de fosta mea colegă. Puteam să vorbesc cu ea pe teme religioase, la fel și cu alt coleg de-al meu. Dumnezeu ne-a făcut prieteniile foarte frumoase, dar acum că am intrat la liceu nu mai suntem așa apropiați. Deși suntem în aceeași clădire, dar la clase diferite.
Mă simt singură. Clasa mea e plină de fete. M-am împrietenit cu unele, deși nu a trecut decât o săptămână. Am vorbit și cu cei mai mari și mi-e teamă că ei mă vor discrimina pentru principiile mele religioase (de fapt absolut normale).
Apoi mi-e teamă că liceu mă va schimba în rău... și că eu nu o să pot să rezist ispitelor de acolo. Cum să fac eu să rămân creștină, dar în același timp ceilalți să nu mă considere încuiată și retrasă? Cum să îi conving că ortodoxia e altfel decât cred ei?
Mădălina