PREASCUMPA MEA MĂICUȚĂ!
Chiar azi, grăind cu Domnul, I-am spus :"Doamne, oare a câta oară Îți spun că eu chiar nu Te înțeleg? Noi, oameni fiind, pentru nimic în lume nu voim ca ai noștri copii să sufere în vreun fel și facem tot ce ne stă în putință să alungăm din viața lor suferința... TU, Doamne ne spui că fără suferință nu avem ce cauta în Fața Ta! Cum poate fi posibil așa ceva? TU Știi Doamne că deși accept totuși nu pot înțelege nici în ruptul capului acest lucru!
Vă îmbrățișez cu DOR și drag, al Sfinției Voastre copil: Kati
Kati, Copila mea iubită,
Nu, nu! Domnul nu spune ce spui tu! Ci, că fără cruce nu ajungem în Împărăția Lui, adică în existența fericită! Or, în duhul credinței ortodoxe, crucea nu înseamnă suferință, ci trecere de la suferință la bucurie, de la moarte la viață! Ea e jertfă de iubire și dar de bucurie. „Prin cruce a venit bucurie la toată lumea”, cântă Biserica noastră! Crucea e ușa Bucuriei pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi. Suferința este fața din afară a acestei uși și pragul ei. Dacă ne speriem de această față, sau ne place să rămânem în prag, din varii motive, vom suferi mereu și ne vom lamenta sau chiar ne vom „felicita” că am ajuns la Domnul sau că mai avem „puțin”. Dar asta e o iluzie și e un mare păcat! Chemarea noastră este să îndrăznim și să ne folosim de darul Domnului care a biruit lumea ce-L ispitea să nu treacă pragul morții către Viață!
Da, Copil drag, suntem chemați să trecem pragul, să trecem, cu El și în El, toate pragurile de durere care sunt tot atâtea noi „nașteri de sus”. Așa, vom trăi, încă de acum și aici, în această vale a plângerii, bucuria izbânzii, bucuria depășirii, bucuria Învierii!
Curaj!
Cu drag și prețuire, și rugăciune,
Maica ta Siluana