Maică, știți ce mă păli în ultima vreme? Că vrăjmașii mei, ăia pentru care citesc rugăciunea aceea zilnic, sunt de fapt casnicii mei, familia mea. Că ei fac toate cele pe care spune rugăciunea că le fac vrăjmașii... și pe ei îmi cere Doamne insistent să îi iubesc cu ajutorul Lui. Da... aseară eram atât de dezamăgită de toți! Ca stând în fața Domnului să îmi dau seama că nu ei m-au dezamăgit ci că eu m-am amăgit a n-a oară, după obiceiul din străbuni.
Maică, mie, de ceva vreme, Doamne îmi arată cum fac eu toate cele despre care am învățat în labirint sau seminar că mă fac să sufăr. Și le fac parcă automat, trasă ca de un magnet pe strada nefericirii. Și o dată ajunsă acolo mă blochez. Intru într-o oarecare panică și strig la Domnul... dar nici asta nu știu face, căci dau de plăcerea victimizării sau de cea a negării și atunci intru parcă într-un fel de închisoare din care nu mai știu ieși. Ieri eram atât de supărată și cum totul era întunecat, pentru că vedeam unde sunt, dar mi se părea că nu există ușă de ieșire, m-am făcut mică mică ai mi-a venit în cap: ”Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.” Și am început să rostesc numele Lui și să aștept. Și sunt încă în așteptare, deși numele Lui Îl rostesc rar și greu... nici un nume nu e așa greu de rostit ca numele Domnului. Dar am o oarecare nădejde căci mi-am amintit că după Înviere a intrat în camera în care erau Apostolii deși ușile erau încuiate...
Sper să vină! Și când vine sper să nu fac crize și să Îl alung. Ce frică mi-e de mine! Îmi fac cu încăpățânare rău și nu mă pot opri! Cred că vreau, că dacă n-aș vrea... nici nu știu... încerc să mă opresc, chiar încerc cu tot ce pot eu acum, în condițiile astea. Și mai ales încerc să cer ajutor de la Doamne să iert, deși mă simt mincinoasă făcând asta, dar nu o fac din bunătate, din dragoste sau altceva, o fac pentru că asta ne-a poruncit Domnul, altfel, eu aș vrea să mă răzbun și să îi bat iar pe mine să mă arunc în iad.
Vă rog mult să mă ajutați cu rugăciunea!
Doamne ajută!
Iertați-mă dacă vă supără mesajul ăsta.
Mulțumesc!
CV
Copila mea dragă
Minunat! Iată că acum ești pregătită să accepți cu mintea împotrivitoare câteva lucruri pe care inima ta le-a trăit, le-a experimentat deja:
Acceptă că tu nu ești doar cea care cade în capcanele schemelor vechi. Tu ești și, mai adevărat, cea care Îl cunoaște și-L strigă pe Domnul. Tu știi deja al cui e gândul că ești mincinoasă când ceri ajutor de la Domnul. Da, vrăjmașul îți atacă egoul care moare din lipsa plăcerii-durere pe care ni le oferim prin dependențe și codependență. Da, acum mori, dar tu deja știi că suntem vii numai dacă înviem mereu și mereu și nu zbătându-ne să supraviețuim în închisoare.
Nu uita, că mintea cu care percepi „adevărurile” acestea este a ta, dar nu e toată, ci doar partea ei bolnavă. Mă bucur mult că nu uiți în aceste momente bucuriile sănătății și că nu renunți la nevoința vindecării.
Acceptă, da, că acești casnici ai tăi sunt „vrăjmașii tăi”, dar nu uita că tot ei sunt și cei mai de aproape dintre aproapele pe care ai porunca, și acum și putere, să-i iubești. Ai însă nevoie să nu mai intri tu în jocurile psihologice care v-au întemeiat până acum relațiile.
Și să te rogi, să binecuvântezi mereu cerând în continuare smerenie și răbdare, să mulțumești mai departe pentru fiecare firicel de libertate și bucurie și să nu mai aștepți să se schimbe ceilalți ca să iubești. Domnul e cu tine și în tine și se bucură să-L duci la ai tăi ca să-i iubească mai de aproape prin tine. Deocamdată!
Cu dragoste și rugăciune și binecuvântare,
Maica Siluana