Mă iertați dacă întrebările mele sunt puerile. În primul rând, am 31 de ani și mi-am petrecut mulți ani întrebându-mă cam ce rol am eu în viața asta. M-am întrebat profesional ce sunt menită să fiu și răspunsul nu mi-a apărut nici acum.
Sincer, în perioada tinereții am simțit o apăsare foarte mare, nevoită fiind să aleg o meserie fără o motivație sufletească. Maturizându-mă, a trebuit să mă responsabilizez și să mi-o asum. Am încercat și pe la psihologi să găsesc un răspuns. M-a ajutat, dar parcă nu deplin.
În final, recunosc că nu mă simt cu adevărat mulțumită de mine în această profesie. Ideea este că atunci când nu ne simțim împliniți prin muncă, ne afectează și viața personală, pentru că de multe ori ne consumă energia pe care ar fi trebuit să o investim în noi, în dezvoltarea noastră, dar și în grija acordată celor din jurul nostru.
Dacă mi-ați putea oferi un răspuns...
Doamne-ajută!
Draga mea Copilă,
Mulți ani înainte, Copila mea și harul Domnului să te mângâie și să te lumineze ca să descoperi în tine răspunsul pe care îl cauți!
Rolul tău în viața asta, Copila mea, este să te sfințești pe tine și lumea din jurul tău. Pur și simplu, acesta este rolul omului pe pământ și, deci, acesta este și rolul tău. Din păcate, nimeni nu prea ne vorbște despre asta, nimeni nu ne învață în învățământul la care avem acces, cum să facem asta.
Îți spun aceste lucruri mai dificile pentru că mi-ai inspirat încredere când mi-ai mărturisit că te-ai responsabilizat și ți-ai asumat meseria pe care o ai. Acum ești capabilă să înțelegi că nemulțumirea ta nu ține de profesie, ci de lipsa acelui sens fundamental pe care îl are viața noastră și pe care fiecare trebuie să-l descoperim și să-l onorăm.
Toată energia cu care suntem dăruiți prin creație și prin naștere, îmbogățită, metamorfozată prin energia dumnezeiască pe care o primim prin botez și celelalte sfinte taine, se cere folosită în slujba acestui sens. Adâncul nostru al fiecăruia cere asta. Și nu e deloc complicat, Copila mea. Pur și simplu, avem nevoie să conștientizăm că tot ce facem ne afectează viața noastră, îi afectează pe cei din jurul nostru și lumea din jurul nostru. Când ceea ce facem, facem cu energiile noastre create amestecate cu energiile create ale duhurilor rele cu care „ne-am împrietenit” în procesul de supraviețuire, ne autodistrugem și distrugem, chiar dacă nu vedem asta întotdeauna. Însă când facem ceea ce facem, tot ce facem, indiferent ce facem, cu harul lui Dumnezeu, activând harul Lui pe care-l primim prin sfintele taine, atunci ne zidim, ne îmbunătățim, ne bucurăm și răspândim bucurie și sănătate și în jur. Conștientizând asta, vom fi atenți și Îl vom chema pe Domnul cu o rugăciune scurtă cât mai des. Încet-încet Îl vom chema permanent. Când rostim Numele Lui, harul se activează în noi, pătrunde până în fiecare celulă a trupului nostru și în fiecare firișor de energie al sufletului nostru și toate ale noastre se transformă.
Deci, e simplu, dar nu e ușor pentru că obișnuința se va împotrivi, egoul nostru se va împotrivi, confortul și plăcerile vor duce o luptă pe viață și pe moarte împotriva acestei atitudini. Dar bucuria pe care o simțim, o primim în această bătălie, deși este extrem de delicată, ne ajută să nu abandonăm calea. Am încredere că tu vei porni pe această cale. Atunci, restul, inclusiv profesia, devin altfel.
Dumnezeu să te binecuvinteze! Curaj, Suflet drag!
Maica Siluana