Da, homosexualitatea este o boală vindecabilă. Nu, eu nu am abilitatea de a vindeca homosexualitatea, dar, pentru că Dumnezeu m-a ajutat să simt în inima mea durerea celor care suferă de această boală și care nu și-au anesteziat durerea cu plăcerea păcatului, m-am rugat lui Dumnezeu să mă facă slujitoarea și acestui fel de durere.

Primul pas spre vindecare, Copilul meu, este acceptarea faptului că tulburările psiho-somatice numite homosexualitate sunt simptomele unei boli și nu manifestări firești. De mult folos este și descoperirea cauzelor îmbolnăvirii, dar vindecarea adevărată vine numai prin lucrarea harului în noi. Mântuitorul S-a întrupat ca să ne vindece, Copile drag. Așa cum pe mine mă poate vindeca de răutate, egoism, așa pe oricine poate vindeca de orice boală.

Apoi, pasul următor este să descoperim prin rugăciune și pocăință că noi, că omul, persoana umană, nu e totuna cu bolille sale. Dacă cineva spune: sunt homosexual, șansele sale de vindecare sunt mici pentru că se identifică cu boala. Dar dacă acceptă că suferă de această tulburare sau că are această orientare fără a se identifica cu ea, va intra în etapa următoare de vindecare, care constă în descoperirea libertății ipostasului, persoanei de a spune nu pornirilor sau manifestărilor firii.

Apoi, această dimensiune sănătoasă a omului, persoana în sensul duhovnicesc al cuvântului, va putea intra în relație personală, directă cu Persoana Mântuitorului, Cel Care ne vindecă. De aici încolo harul, energia necreată a lui Dumnezeu, primit prin Sfintele Taine, va fi „metabolizat” de rugăciune, în special de Rugăciunea lui Iisus și toate se vor schimba.

O mare importanță în tratament o are iertarea, atât cea dăruită celor care ne-au rănit de-a lungul timpului, cât și cea primită de la Dumnezeu pentru cele ale noastre.

Te îmbrățișez în numele Domnului cu multă dragoste și multă încredere,

Maica Siluana