Maică eu nu mai înţeleg nimic... Vă rog din inimă să mă lămuriţi şi pe mine ce se întâmplă cu persoana mea! Aştept neîncetat şi cu disperare (credeţi-mă) răspunsul dumneavoastră pentru că ceva este în neregulă. Tocmai am încheiat o discuţie cu un prieten de-al meu pe messenger pe care aş dori s-o reproduc ca să înţelegeţi mai bine prin ce trec în momentele acestea!
Mihai: Eu am calea mea şi e una a bucuriei şi a recunoştinţei, a ta e altceva...

Eu: Şi ce? Viaţa asta e bucurie în Hristos adică sacrificiu şi jertfă (eu aşa percep)

Mihai: Tu iei viaţa prea în serios şi ea te ia la fel din cauza asta.. Trebuie să realizezi că e totul o joacă, Dumnezeu ţi-a dat viaţa să te bucuri de ea în orice, vezi copii bucură-te, te uiţi la cer bucură-te, te uiţi la tine în oglindă şi mulţumeşte-I Celui de sus. Dacă mâine paralizezi crezi c-o să te simţi mai rău sau mai bine? Ştiind că erai tânără şi în putere? Şi te simţeai mizerabil.. Tu nu faci decât să-L mânii pe Dumnezeu că nu înţelegi ce ţi-a dat şi doar plângi.. şi te simţi mizerabil şi mai iei şi numele Lui în deşert.

Eu: Ce te face să crezi asta?

Mihai: Pentru că te comporţi ca ultima leproasă, doar plângi.. Ştii zicala aia "înţeleptul se bucură cu ce are şi prostul plânge pentru ce n-are"?

Eu: Păi eu ce n-am?

Mihai: N-ai! Tu doar te plângi, fii sinceră cu tine, viaţa e atât de frumoasă, dar cum îi poţi vedea măreţia când tu te gândeşti că eşti nedemnă de ea? Asta-mi arăţi tu... şi ştii ce e cel mai distractiv? Că tu de fapt nu ai credinţă, e doar gura ta care strigă şi vorbeşte despre Dumnezeu toată ziua, dar ţie de fapt ţi-e frică pentru că nu ai credinţă, e doar pe buzele tale...

Eu: Doamne mă sperii, aşa să fie?

Mihai: Tu eşti confuză şi foloseşti numele LUI ca paravan, îți baţi joc de tine prin gânduri mizerabile în loc să fii fericită şi să te gândeşti că Domnul te vrea fericită, off ai înţeles total greşit Noul Testament... Nu faci decât să te izolezi crezând că aşa ÎL mulţumeşti şi-I faci pe plac, dar greşeşti, te autodistrugi...

Eu: Poate că ai dreptate... Încep să mă gândesc serios la asta!

Mihai: Ziceai că vrei să duci o viaţă de pustnic... Tu ştii ce te aşteaptă acolo? Răul.. nu? Nu eşti pregătită pentru aşa ceva. Tu te gândeşti doar la rău!!!! De asta ai şi atacurile de panică de care-mi spuneai pentru că te gândeşti mai mult la rău decât la Domnul!

Eu: Auuu, ce tare m-a durut asta...

Mihai: Domnul înseamnă fericire, compasiune, iubire... câte din astea le simţi?

Eu: Compasiunea, cred.

Mihai: Eu nu, din moment ce te chinui aşa, dacă aveai compasiune nu se ajungea aici... te simt în pragul disperării! Ai totul dar nu vezi asta! Trebuie să ai încredere în tine în primul rând... Vezi prea negru totul! Diavolul e neîncredere, îngrijorare, teamă exact ce simţi tu de când am vorbit!

Eu: Unde să caut toate astea... sunt aşa dezamăgită că-L dezamăgesc!

Mihai: Dumnezeu te aşteaptă să te întorci cu credinţă la EL! Te vrea fericită şi cu credinţă!

Eu: Îți mulţumesc pentru cuvintele tale... Sper să mă fi ajutat!

Cam asta a fost Maică dragă şi recunosc că m-a pus pe gânduri... Şi am simţit că-n mare are dreptate, dar eu am nevoie de cuvântul dumneavoastră...

Eu cred că am gustat foarte puţin din Harul Lui, dar datorită neîncrederii şi fricii m-am îndepărtat şi am ajuns la disperare... M-am bucurat la început şi poate m-am simţit mai specială decât alţii, dar n-am făcut decât să decad...

Mă consum Maică şi plâng în fiecare seară pentru că simt că nu fac deloc bine ce fac, şi că asta nu mai e credinţă!

De ce nu pot şi eu să scap de suferinţa asta care mă împresoară şi de ce nu pot să mă bucur de Dumnezeu?

Ajută-mă Maică, simt că mă prăbuşesc, vă rog să mă credeţi...

Am o mare tristeţe în suflet. Vă rog, călduros şi disperat, să îmi spuneţi pas cu pas ce trebuie să fac să cunosc pe Domnul şi să Îl simt în inimă şi nu în vorbe aşa cum spune şi Mihai... Îmi vreau credinţa înapoi Maică! Vreau să scap de frică şi deznădejde... Mă doare sufletul şi nu ştiu de unde-mi vine durerea... Mi-e frică să mai plâng, mi-e frică să mai sufăr... Aştept o vorbă, o încurajare, un zâmbet...

Sărut-mâna!

Adina... mi-e şi ruşine...