Am încercat şi eu, Măicuţă, să mă rog pentru câte un suflet în suferinţă. La început, pentru mine, şi ai mei. Numărul acestor suflete s-a înmulţit atât de mult, încât, cu timpul, nici nu le mai ţineam minte. Şi nu mi se părea drept. Drept nu mi se părea nici să te rogi pentru unii, de care aflai, şi să nu te rogi pentru alţii, a căror suferinţă, sau al căror păcat, era anonim. Şi apoi, câtă putere omenească să ai, ca să te rogi pentru câte un pomelnic de zeci de suflete? Eu nu aveam.

Apoi, mi-am dat seama că noi, oamenii, suntem păcătoşi şi în suferinţă, cu toţii. Oricât de virtuoşi. Pentru că virtutea noastră nu vindecă rănile şi suferinţele tuturor oamenilor. Vii, sau morţi. Pentru că, de ar fi altfel, nu am mai fi aici, pe pământ, ci în Rai. Sau, Raiul ar fi aici, pe pământ.

De aceea, cred, acum, că de este să ne rugăm pentru cineva, atunci este bine, poate, să ne rugăm pentru toţii viii Lumii, şi pentru toţi morţii Lumii.

Am scris şi o poezie:

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea:

Pe câte un pomelnic voi tot pune

În fiecare zi, de voi putea,

Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea ...

"Mânca-v-ar Raiul!", bucuros voi spune,

Precum Cleopa - pomenind, aşa,

Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea -

Şi poate vei mai face o minune,

Şi-n Rai, Hristoase, Doamne, vor intra

Toţi viii Lumii, şi-nviaţii de pe Lume,

Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea mea -

Şi îngerii din trâmbiţe să sune,

Când Tu, Cel Milostiv, Îţi vei ierta

Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea -

Pe câte un pomelnic voi tot pune

În fiecare zi, de voi putea,

Toţi viii Lumii, şi toţi morţii de pe Lume,

Aceasta-i, Doamne, rugăciunea mea -

Nu ştiu de rugăciunea aceasta poetică este canonică, ori ba.

Ştiu doar că mult timp am condamnat ba pe unul, ba le altul. Ba pe unii, ba pe alţii. Când noi toţi, oamenii, suntem vrednici de milă. Şi fără milă, nu am exista nici aici, nici în veşnicie.

Apoi, mă gândesc la părintele Cleopa Ilie. "Mânca-v-ar Raiul!" aşa spunea. Şi mai spunea că, de ar avea o desagă, ne-ar lua pe noi, toţi oamenii, şi ne-ar vărsa pe toţi în Rai.

Dacă este să propun ceva, eu asta aş propune, pe acest forum: să ne rugăm pentru toţi viii Lumii, şi pentru toţi morţii Lumii, căci nu ştiu cum este Lumea, dar mila lui Dumnezeu este infinită.

Cu închinare şi smerită plecăciune,

şi mulţumire pentru rugăciune,

Jianu Liviu-Florian