Din păcate nu am un răspuns la întrebarea ta, dar o pun pe site şi nădăjduiesc să găsim pe cineva care te poate ajuta.

Ce aş vrea eu să-ţi spun este că îţi mulţumesc pentru faptul că mărturiseşti acest diagnostic şi nu te ruşinezi! Îţi mulţumesc, pentru că mulţi oameni minunaţi suferă în tăcere şi în singurătate când au o afecţiune psihică, de parcă ar fi ceva ruşinos! E uimitor acest lucru! Tare aş dori să pricepem că aceste boli sunt cele mai puţin ruşinoase dintre boli, pentru că nimeni nu se îmbolnăveşte psihic pentru că a făcut ceva rău. Cei care "înnebunesc" pentru că umblă cu duhuri rele, cu vrăji, ocultisme, secte obscure, de fapt nu sunt bolnavi psihic, ci posedaţi cumva de duhurile cărora le-au slujit cumva. Atunci mintea lor se tulbură până când se eliberează de acele duhuri. Dar în cazul bolnavilor de nevroze sau psihoze, cauza îmbolnăvirii nu este în comportamentul lor, ci comportamentul este consecinţă a bolii.

Eu cred că de ne vom schimba mentalitatea cu privire la bolile psihice, bolnavii vor fi capabili să se bucure de viaţa lor, în ciuda bolii care se poate vindeca, ameliora sau compensa, cum se spune. Sfinţii părinţi din vechime aveau un deosebit respect şi multă îngrijire pentru orice fel de boală, dar mai ales pentru cea psihică. Aşa că, din nou îţi mulţumesc pentru mesajul tău şi îl folosesc pentru a-i încuraja pe prietenii noştri să privească altfel această suferinţă şi să o înconjoare cu dragoste, grijă şi respect!

Te îmbrăţişez cu drag şi mă rog să afli răspunsul de care ai nevoie.

M. Siluana