Hristos a înviat!
Încep prin a vă spune că am reuşit cu mare greutate să mă împărtăşesc (de fapt nu cred că aş merita vreodată, însă cu mila Domnului se pare că s-a întâmplat)! La Mânăstire! (mi-a dat duhovnicul dezlegare să mă mărturisesc la un călugăr şi dacă primesc binecuvântarea să mă împărtăşesc!) Duhovnicul era foarte bolnav şi nu mai era în dispoziţia de Spovedanie, deci mi-a dat voie! În momentul acela de împărtăşanie, exact în noaptea Învierii (pentru câteva secunde), am simţit ceva incredibil! Parcă eram numai eu şi biserica! Văzând cum linguriţa îmi ajunge în faţă, parcă îmi venea să plâng, de bucurie! A fost o bucurie mare de tot! O uşurare! O luptă câştigată! După aproape opt ani de zile, mă împărtăşesc cu adevărat!
Până aici totu' bine! Dimineaţa, după ce m-am împărtăşit, am mâncat cu toţii şi apoi ne-am dus în cameră! Însă eram foarte obosit! Parcă prea obosit! Ajungând în cameră, am început să simt o stare ciudată de excitaţie, fizică! Da, ştiu, e foarte ciudat! Tocmai după Împărtăşanie! Foarte ciudat! Şi la Mânăstire! În fine! M-am culcat! Nu-mi aduc aminte să fi visat ceva în noaptea aceea, a Învierii, însă dimineaţa mi-am dat seama că avusesem o "poluţie nocturnă", dat fiind faptul a ceea ce am "văzut" dimineaţă!
M-am mâhnit şi m-am întrebat apoi cum e posibil una ca asta! Având în mine Sângele şi Trupul Domnului!
În noaptea următoare, tot la Mânăstire! Mai grav! Poluţie nocturnă! Însă mai dezastru! Căci avusesem vis erotic scandalos de nefiresc, oribil şi murdar, drăcesc, imposibil să descriu sau să dau cel mai mic detaliu! Iar mă întreb: cum de e posibil aşa ceva? M-am mâhnit şi mi-am zis că nu am meritat Împărtăşania! Deşi am vorbit cu Părintele (călugărul) mai bine de o oră când m-am mărturisit!
Ajuns acasă parcă mintea mea a luat-o iar razna!
Mă lupt cu greu dar parcă uneori sunt învins şi sleit de putere şi deznădăjduit! Ce părere aveţi despre ce mi s-a întâmplat? Aştept cu nerăbdare şi Împărtăşania următoare!
Sper că lucrurile vor sta altfel!
Doamne ajută Măicuţă! Dumnezeu să vă dea sănătate!
Sergiu
Băiatul meu iubit!
Poluţiile şi visele nu sunt păcate! Sunt pur şi simplu slăbiciuni ale firii care încă nu e înduhovnicită, slăbiciuni mai accentuate la cei care au fost mai grav răniţi de păcat. Gândeşte-te la lupta Sfintei Maria Egipteanca! Acum vrăjmaşul luptă folosind "straturile" minţii tale, parazitate cândva de el. Mai are încă acces la sinapsele care erau ale lui! Asta va dura mult poate, dar nu are nici o legătură cu voia ta liberă! Tu ai trăit bucuria iertării! Acum trăieşti crucea vindecării! Tu eşti preotul trupului tău şi îl duci la Domnul aşa cum este. Tu nu mai alegi păcatul cu voie liberă, ci liber alegi să răstigneşti orice impuls şi dorinţă păcătoasă. Dacă ele te biruiesc în somn, să-ţi fie ţie numai spre smerire! Sfânta rânduială a Bisericii învaţă ce rugăciuni să spui după o asemenea păţanie, dar important este să accepţi, să trăieşti această umilire. Ăsta e începutul adevărat al vindecării duhovniceşti, acceptarea neputinţei noastre ontologice şi atârnarea de puterea lui Dumnezeu care coboară mereu şi în multe feluri la noi, când Îl chemăm!
Bucură-te Sergiu! Acum ai "gustat şi ai văzut că Bun este Dumnezeu"! Acum, ce contează este să fii cu Acest Dumnezeu în fiecare zi a vieţii tale. Va veni o zi în care vei simţi bucuria aceea în fiecare dimineaţă! Fiecare zi va fi ca o împărtăşanie! Până atunci însă acceptă lupta, şi nu te lăsa biruit de gânduri! Nu primi acel: "cum e posibil?", pentru că te aruncă în revoltă, apoi în îndoială şi cazi! O să-ţi zică vrăjmaşul: "vezi, degeaba..."
Tu să nu asculţi. Să nu crezi! Ci să crezi că nu e degeaba, că e pentru Viaţa ta veşnică!
Da, Hristos Cel Înviat e în tine! El încă Se smereşte şi acceptă să te iubească şi să fie cu tine în toate neputinţele tale, pentru că numai El te poate vindeca. Dar vindecarea Lui va fi şi opera ta! Altfel vei fi ca un căţeluş castrat!
Curaj, Băiatul meu iubit!
Îţi mulţumesc pentru lupta ta şi te îmbrăţişez cu bucurie mare în învierea Domnului şi a ta!
M. Siluana