Dragă maica Siluana,
Pe măsură ce tot citesc Noul Testament, descopăr că:
1. Cinstea şi închinarea noastră i se cuvin numai lui Dumnezeu cel Unul în Treime (Matei 4, 10; Coloseni 2, 18; Timotei 1, 17; Apocalipsa 4, 11; 5, 12; 7, 12; 19, 1; 19, 10 (îngerul refuză închinarea Apostolului Ioan), Faptele Apostolilor 10, 26 (Apostolul Petru refuză închinarea), 14, 14-15 (Apostolul Pavel şi Barnaba refuză închinarea)
şi că:
2. este un singur Mijlocitor (1 Timotei 2, 5; 1 Ioan 2, 1; Evrei 8, 6; 9, 15; 12, 24 şi un singur Arhiereu între Dumnezeu Tatăl şi omenire... Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, şi Evrei 2, 14-17; 4, 14-15; 5, 5; 6, 20; 7, 26; 9, 11; 10, 19-22 - nu mai dau aici alte referinţe...).
Cum se face că noi, ortodocşii, o considerăm pe Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara, mijlocitoare şi că ne rugăm şi ne închinăm ei şi cerem de la ea mântuirea? Ba chiar o considerăm "mântuirea neamului creştinesc"? Unele cuvinte din rugăciunile adresate Sfintei Fecioare sunt chiar cuvinte care i s-ar cuveni lui Dumnezeu, sau chiar numai Lui...
Ce se întâmplă cu credinţa noastră ortodoxă? De ce intrăm prin astfel de lucruri în conflict cu Sfintele Scripturi? Cât de ortodoxă mai este teologia noastră?
De ce se întâmplă astfel de lucruri în Biserica noastră? Ce aşteptări are Dumnezeu de la noi? etc etc etc...
Sper un răspuns,
Cristian Jianu
Dragul meu Cristian
Bag seama că ai avut oarecare discuţii cu heterodocşi! În mintea unui ortodox care Îl cunoaşte pe Domnul în Biserica Lui şi se hrăneşte cu Trupul Lui Înviat şi cu Sfânt Sângele Lui în Sfânta Liturghie, asemenea întrebări nu vin niciodată! Niciodată! De ce? Pentru că el ştie, da, da ştie în Duhul Sfânt, Adevărul şi se închină Lui după Rânduiala lăsată şi ţinută vie chiar de El! Apoi un ortodox nu va confunda niciodată închinarea cuvenită lui Dumnezeu, cu cinstirea Sfinţilor şi cu rugăciunile de mijlocire adresate lui Dumnezeu prin ei! Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, ne asigură Duhul Sfânt prin gura Psalmistului!
Acum, eu cred că aş putea, cu mila lui Dumnezeu, să iau fiecare cuvinţel al tău şi să-ţi spun de ce nu e conflict, ci dimpotrivă, felul în care citim noi Sfintele Scripturi, dar nu asta este slujirea mea. Vei găsi multe scrieri care te vor ajuta cu mai multă competenţă. Eu îţi voi propune doar un "exerciţiu" concret: Spovedeşte îndoiala ta, vorbeşte cu Domnul direct, faţă către faţă în Taina Spovedaniei, şi în faţa icoanei Lui ca prunc în braţele Măicuţei, şi spune-I durerea şi tulburarea inimii tale cu dorinţa onestă de a primi răspunsul de care ai nevoie ca să fii bucuros în Domnul! Numai pe acolo vei primi răspuns. Sigurul răspuns de care ai nevoie este cel pe care ţi-l va da chiar Domnul prin sfinţiţii Lui slujitori. El este Cel ce lucrează prin preoţii Lui şi numai pe acolo vei afla Adevărul, pentru că aşa a voit El. Dacă întrebi în altă parte, vei afla mii şi mii de răspunsuri şi vei primi în minte alte mii şi mii de întrebări până vei simţi nevoia să înfiinţezi tu o nouă biserică a adevărului tău, dar Adevărul nu-L vei afla, pentru că El nu este înşiruire de înţelesuri sau cuvinte, chiar citate din Sfânta Scriptură, ci Cuvântul lui Dumnezeu Celui Viu! Cunoaşte tu, om drag, pe Domnul Cel Viu aşa cum Însuşi ni S-a revelat şi ni Se dă Viu în Biserica Lui de la început şi apoi vei înţelege că adevărurile dogmatice ale Bisericii nu sunt decât Scriptură vie în Duhul Lui Cel Viu şi cântare de dragoste şi de mulţumire din partea celor care L-au primit pe El ca Domn şi Stăpân al vieţii lor! Şi închinare în Duh şi Adevăr!
Îi rog din suflet pe cititorii noştri care sunt de alte confesiuni creştine să mă ierte pentru acest răspuns şi-i invit să vorbească şi ei cu Domnul despre Biserica Lui cea dintru început aşa cum o fac deja mii şi mii de credincioşi "protestatari" care se întorc Acasă! Cred că de mare folos le-ar fi să cerceteze mărturiile acestor oameni care au încetat să mai caute ei adevărul, lăsându-se găsiţi de Însuşi Adevărul Dumnezeu! Iar dacă nu vor sau nu pot să facă asta, îi rog să mă ierte şi-i asigur de respectul meu pentru taina libertăţii şi demnităţii în care ne-a aşezat Dumnezeu!
Fii binecuvântat, om drag, şi aştept să-mi scrii după Sfânta Spovedanie!
Cu drag, încredere şi respect,
M. Siluana