Maică dragă,
Uite, tocmai am "vorbit" cu Doamne Doamne.

Îmi spuseseşi să caut Împărăţia Lui... eu, cu problemele mele de familie...

Am picat pe gânduri şi mă întrebam cum adică să O caut?

Ieşind de la serviciu cu gândul ăsta am intrat, aşa, că parcă mă trăgea cineva, în magazinul cu obiecte religioase. Nu ştiam ce caut acolo, când mi-a picat privirea pe cartea Sfântului Ioan se Kronstad, Viaţa mea în Hristos.

Am deschis-o şi uite ce am citit:

"Când Dumnezeu se va afla în toate gândurile, dorinţele, intenţiile, cuvintele şi faptele omului, atunci înseamnă că va veni în om Împărăţia lui Dumnezeu.

Omul îl va vedea în toate pe Dumnezeu, în lumea ideilor, în lumea faptelor, în lumea materială.

I se va descoperi omului atunci,în chipul cel mai limpede, omniprezenţa lui Dumnezeu şi cea mai curată frica de Dumnezeu îşi va găsi sălaş în inima lui.

În fiecare clipă va căuta să placă Domnului şi tot în fiecare clipă se va teme să nu greşească cu nimic înaintea Domnului "cel ce va sta de-a dreapta lui (Psalmul 15, 8).".

Să ştii că am trăit un sentiment aproape de spaimă, căci mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a auzit întrebarea şi-mi da răspuns. M-am cutremurat. E prima dată când trăiesc sentimentul acesta.

Te rog, pune pe înţelesul meu rândurile de mai sus. Cum pot face practic să ajung la un aşa înalt nivel de a-L percepe pe Dumnezeu? Este asta posibil pentru o fiinţă care trăieşte încă în lumea pământească şi doar privind din când în când la Cer? Ce aş putea face să ies din minele meu strâmtorat şi să-L pot percepe?

Sunt un pic tristă, căci am aflat azi că fiul nostru, care după doi ani de Politehnică, cu examene restante multe, a renunţat şi a spus că doreşte să facă Facultatea de Kinetoterapie, acum, în semestrul al doilea are deja patru restanţe din opt examene, absenţe cu grămada, nu are cursuri, nu are cărţi... şi imediat începe sesiunea.

Şi ca să nu se simtă vinovat că tot noi îi plătim taxa de curs, s-a angajat acum, în prag de sesiune, la cărat marfă la un mall!

Doamne, Maică dragă, ce se alege de noi? Toate-s vraişte... şi el e la cursul de yoga şi s-a mai dus şi în tabără, în loc să se pună pe învăţat!

Şi totuşi, Cineva se află chiar acum lângă sau în mine şi mă face să nu simt deznădejdea, care m-ar fi doborât în lacrimi altădată în această situaţie a veştilor foarte proaste.

"Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu"... aşa cântam nu demult...

Căutând Împărăţia, rodeam morcovi şi am deschis site-ul nostru cel de toate zilele şi degetele mi-au fugit pe rubrica Articole.

Şi iată ce am găsit la "Diverse articole":

BUCURIA: faţa lui Dumnezeu în om (părintele Alphonse Goettmann).

Este răspuns sau o parte din răspunsul la ceea ce v-am rugat să-mi explicaţi în fragmentul părintelui Ioan K.

Da, pentru mine se potriveşte grozav de bine acest chip a lui Dumnezeu în BUCURIE... Se potriveşte perfect firii mele, şi muzica, şi dansul... mă duc instantaneu în starea de bucurie.

Iarăşi DOAMNE DOAMNE mi-a arătat cu degetul unde să citesc şi cum să citesc.

Pentru o singură zi... ce pot să zic la câte răspunsuri mi-a dat Doamne Doamne??

Ioana