Măicuţă,
Am aşteptat o lună mesajul, mă tot uitam în Inbox şi mă întrebam de ce nu mai apare, apoi, la un moment dat, m-am gândit să verific şi celălalt compartiment al mailului meu, şi am găsit mesajul aici, ce-i drept mai târziu, dar mă bucur că e aici şi că mi-aţi răspuns.
Când eram mică aveam anumite abilităţi. Puteam să percep atunci când celor la care ţineam nu le era bine, când îmi ascundeau ceva sau erau în pericol. Aş spune o intuiţie bună. Cu timpul n-am mai reuşit să mai simt atât de bine.
Acum se apropie sfârşitul de an universitar, iar eu îmi caut de lucru. Interviuri peste interviuri, mai am două - trei examene şi practica.
Anul ăsta, deşi m-am străduit cât am putut, totuşi nu cred că am fost atât de bună pe cât trebuia să fiu, şi probabil voi repeta anul II, cu alţi 20 de colegi care au şi ei probleme. Noi am intrat în anul I în jur de 80 de oameni, în II au trecut 50, iar în III vor trece maxim 30 dintre noi. E ilustrarea vorbei: "mulţi chemaţi, putini aleşi". Însă important e să perseverezi.
Încerc să nu mă mai gândesc la multe lucruri, încerc ca viaţa mea să fie simplă: rugăciune dimineaţa, seara, muncă, şcoală, cărţi, biserică, sport şi cam atât. Vocea încă o mai aud, şi o voi auzi mult timp de aici înainte. Dar mă doare când oamenii îmi spun că am nevoie de control psihiatric, că sunt paranoică şi instabilă, pentru că ştiu că am problema asta şi mă rănesc cuvintele lor.
Cam atât pentru acum.
Domnul să ne aibă în pază şi vă mulţumesc mult că mi-aţi răspuns!
Elena Teodora
Elena mea iubită
Încercă să-i înţelegi pe cei care te judecă sau se tem pentru tine şi te trimit la control psihiatric. Poate fi o formă de dragoste. Frica de "anormal" ne face de multe ori agresivi şi ne împinge să căutăm soluţii facile, urgente, imediate. Credem că dacă vom înghiţi o pastilă problema dispare. Deşi o pastilă ne poate salva viaţa când suntem invadaţi de gândurile rele (care produc în noi substanţe ucigătore), prin substanţa chimică bună care ne lipseşte în acel moment, soluţia nu este în pastilă. Un om care-şi fracturează un picior şi pune ghips. Numai aşa se sudează osul. Nu merge toată viaţa cu piciorul în ghips, nu?
Mi-a rămas în cap un cuvânt al tău mai vechi. Spuneai că te rugai Domnului să ia "asta" de la tine şi cineva ţi-a şoptit înlăuntrul tău că "nu ţi-o dă nimeni cât tu nu o vrei". Aşadar, ceea ce numesc oamenii boală sau tulburare psihică este, în cele din urmă, o alegere a noastră, pentru că nu ştim sau nu vrem să ne confruntăm cu o suferinţă care depăşeşte puterile nostre. Dar pe măsură ce aflăm că Domnul e cu noi şi ne dă toată puterea Lui dacă o cerem, nu ca să schimbe lumea, ci pe noi, totul se modifică şi, în loc să fim bolnavi, vom fi mai sănătoşi decât cei care se cred astfel!
Curaj, fetiţa mea iubită! Acceptă neputinţa ta şi binecuvântează pe Domnul şi El te va conduce la bucuria Lui acum şi aici şi în viaţa veşnică.
Cu drag, respect şi multă admiraţie (să nu te mândreşti!),
M. Siluana