Dragă Maică Siluana,
Vă mulţumesc pentru mângâierea pe care ne-o aduceţi sufletului nostru prin cuvântul dumneavoastră şi pentru îndrumarea pe care ne-o arătaţi de fiecare dată când diferite situaţii, dificile, apar în viaţa noastră.
Am devenit mult mai puternică şi mai bucuroasă în viaţa mea după ce am ascultat cuvintele dumneavoastră sau le-am citit. Îmi vin mereu în minte sfaturile pe care ni le daţi atunci când un gând rău apare în minte. Acum sunt într-o perioadă dureroasă, grea şi, în acelaşi timp, frumoasă a vieţii mele. Părinţii sunt pe cale să divorţeze şi nu ştiu ce se va întâmpla cu noi, cu sora mea, cu mama, cu tata. Mai dureros e faptul că relaţiile noastre, a mea şi a surorii mele mai mici cu tata, s-au mai răcit acum, că el are o altă femeie.
Sentimentele noastre nu s-au schimbat foarte mult, dar totuşi e o răceală. Mi-e teamă şi pentru mama care e bolnavă şi nu prea sunt zile în care să nu o doară ceva. Nu ştim cum să facem să fim alături şi de mama care suferă, nemaifiind în casă cu noi şi, în acelaşi timp să facem ceea ce ne zice tati, pentru că stăm în casa cu el. De doi ani suntem numai cu tati. Ştiu că aceasta este o încercare de la Dumnezeu, care ne-a întărit şi care a fost alături de noi mereu, dar tata nu mai merge aşa des la biserică, e mai dur şi mai nervos. Deşi preotul nostru duhovnic a vorbit cu amândoi, în speranţa că se vor împăca pentru noi măcar, tata nu vrea să audă de acest lucru. Nu ştiu ce să mai fac ca să fie bine. Am însă nădejdea că Dumnezeu va face ce e mai bine pentru noi, chiar dacă vom avea parte de suferinţă. Vreau însă să o apăr pe mami cât pot de mult, pentru că are probleme cu sănătatea şi a ajuns în spital de câteva ori. Numai pe noi ne are mami, căci bărbatul la care stă acum o supără mai mult. Ştiu că nu e bine să trăiască în păcat, dar nu ştiu cum să o ajut.
Am simţit că poate dumneavoastră ne puteţi ajuta cu un sfat.
Vă rog să mă iertaţi dacă v-am ocupat prea mult timp cu citirea mesajului meu.
Vă iubesc mult!
TEODORA
Draga mea copilă, Teodora
Îmi pare aşa de rău de întârzierea mea! Abia acum am ajuns la mesajul tău! Nădăjduiesc însă că Domnul te-a mângâiat şi te-a luminat în durerea ta, pentru că El e mângâierea noastră în tot necazul.
Fetiţa mea iubită, tot ce ai tu de făcut acum este să te rogi cu nădejde pentru părinţii tăi şi să nu-i judeci. Ei au motivele şi neputinţele lor să facă ceea ce fac şi suferinţa pe care o trăiesc este urmarea alegerilor lor în viaţă. Voi aveţi datoria să-i cinstiţi şi să-i iubiţi, să le mulţumiţi pentru viaţă şi pentru creştere şi să le daţi voie să facă ceea ce pot ei, chiar dacă le spuneţi şi punctul vostru de vedere.
De asemenea, acum este important ca tu, voi copiii, să nu vă identificaţi cu problemele şi suferinţele părinţilor. Asta nu ajută la nimic. Nu poţi tu să o faci sănătoasă pe mama ta. Ea se va însănătoşi când va învăţa să ierte şi să nu adune gânduri de răzbunare şi judecare a celor care au făcut-o să sufere. Faptul că a ales să se consoleze cu alt bărbat, care o şi chinuie, e alegerea ei şi tu nu o poţi obliga să schimbe ceva până ce nu va dori să-şi vindece sufletul de nevoia de a fi umilită şi batjocorită. E aici o mare taină, copil iubit. Sufletul omului alege durerea, pentru plăcerea de a fi victimă... E cumplit.
Acum, tu să te rogi să nu judeci şi să biruieşti modelul părinţilor tăi cu dragoste şi înţelegere. Dacă îi vei binecuvânta şi vei fugi de judecată, nu vei face ceea ce nu-ţi place la ei. Altfel, te vei pomeni, cu durere, că vei face exact ce ai urât mai mult la ei!
Acum, tu, poţi alege să fii trimisul, omul lui Dumnezeu în familia ta atât de bolnavă şi chinuită. Domnul te va întări, cum minunat spui, te va lumina şi te va feri de căutarea unor compensaţii exterioare care te-ar putea duce în păcat şi nefericire.
Te îmbrăţişez cu mare drag şi încredere şi te aştept să-mi scrii mereu.
Fii binecuvântată! Maica Domnului să te acopere cu iubirea ei de Mamă Sfântă!
Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana