Măicuţă iubită, ştiţi de ce vă spun "măicuţă"?
Nu atât pentru că sunteţi monahie, cât pentru că, din prima clipă în care v-am scris, v-am simţit ca şi cum dumneavoastră aţi fi mama mea adevărată. Şi pe măsură ce merg mai mult pe calea Seminarului, cu atât mai mult mi se accentuează acest sentiment. Măicuţă, poate că e doar o refulare a nevoii mele de afecţiune şi protecţie, dar sincer, eu cred că în sens duhovnicesc, chiar sunteţi mama mea. Acum mă purtaţi în pântece, ca să mă naşteţi spre o viaţă adevărată.
Aşa că, dacă vă spun măicuţă, pun în acest cuvânt toată dragostea mea şi tot sufletul meu.
Şi ştiu sigur că mulţi din cei care vă scriu simt acelaşi lucru. Citeam acum câteva zile mesajele celorlalţi de pe Site, şi aveam senzaţia că ei sunt eu, nu pentru că problemele lor ar fi şi ale mele, nu întotdeauna e cazul, ci pentru că între noi se creează cumva o legătură, o unire minunată, până la identificare, deşi rămânem unici în felul nostru.
Sunt sigură că înţelegeţi despre ce vorbesc.
Cu toată iubirea şi nădejdea în Domnul,
Miruna
Miruna mea iubită
Acesta e rudenia pe care o aduce Domnul pe pământ! Suntem fraţi în El şi rude în El. Avem acelaşi sânge şi ne putem, după cât putem, iubi între noi cu Iubirea Lui! Cum să nu ne identificăm rămânând unici fiecare?
Mă întrebai, Miruna mea, cum să te ierţi pe tine, cum să te rogi cu vrăjmaşul care ai fost tu pentru tine. Iată un răspuns pe care l-am primit eu cândva şi pe care ţi-l, vi-l dăruiesc acum cu dragoste şi încredere: Domnul nu ne cere să ne iertăm pe noi înşine, ci pe aproapele. Pe noi ne iartă El, gratuit, fără rest, de îndată ce cerem iertare şi vrem să iertăm şi noi ca El. Asta e taina. El ne iartă gratuit şi total şi vindecă şi rănile celor pe care i-am rănit noi, de îndată, atenţie!, de îndată ce noi facem pasul spre iertarea celor care ne-au rănit pe noi! E atât de simplu şi de delicat din partea Lui!
Numai să avem noi delicateţea sufletească şi bruma de smerenie ca să nu fim mai "drepţi" decât El! Atunci am putea auzi (Doamne, să nu fie!) înfricoşătorul cuvânt: "Fie ţie după credinţa ta!", "după voia ta", cum spune Părintele Rafail!
Miruna mea iubită, tu, da, ai greşit în faţa lui Dumnezeu şi greşala ta l-a rănit pe Luca şi poate pe alţi mulţi oameni! Iar Domnul, ca plată a păcatelor tale, ţi l-a dăruit pe Luca şi lui pe tine şi pe Sine vouă, şi numai de voi depinde dacă veţi primi darul Lui sau vă veţi încăpăţâna să-l priviţi prin ochelarii negri ai blestemului în care ne naştem cu toţii când suntem departe de El. Să nu uităm, El, Domnul Dumnezeul nostru, vine în iadul nostru, străbate orice blestem al nostru, numai şi numai ca să ne dăruiască iertarea şi binecuvântarea Lui! Să nu-L dăm afară spunând că nu merităm! Să nu alegem pedeapsa pe care ne-o oferă vrăjmaşul ca dreptate a lui Dumnezeu şi plată a păcatului. Plata păcatului la Dumnezeu este iertarea şi mila Lui! Numai să ne îndurăm să nu alegem moartea pe care ne-o dă diavolul pentru păcatul pe care nu ne îndurăm să-l lepădăm la picioarele milostivirii lui Dumnezeu!
Te iubesc, Miruna, şi te rog să primeşti iertarea lui Dumnezeu şi să crezi în El!
Fii binecuvântată şi binecuvântează!
Măicuţa ta, Siluana