Și totuși, simt că NU MERIT să am grijă de mine

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuță,
Așa de adânc m-am regăsit în răspunsul pe care i l-ați dat Loredanei... așa m-a atins citatul acela din Jung... Așa și eu, așa și cu mine, așa și cu nerăbdarea și frustrarea mea uneori, și cu lacrimile mele, în ciuda tuturor bunătăților pe care le am, în ciuda faptului că am un soț și un copil minunați... așa și cu depresia mea, pe care am avut o tentativă să o tratez la psihiatru, dar nu mi-a folosit cu nimic... doar niște medicamente care să mă facă să dorm... nu vreau să dorm, vreau să trăiesc si să mă bucur de asta...

Și totuși, simt că NU MERIT să am grijă de mine, că nu asta este calea, că mai mult folos ar aduce viața mea dacă aș pune-o cu totul în slujba altora. Ce sunt eu ca să merit să am grijă de mine?

Sunt nopți în care îmi vine să mă sfârșii pentru nevrednicia mea... Mă simt, Maică, de parcă aș fi ultima păcătoasă, vierme, putregai, stricăciune! De câte ori a strigat Domnul la ușa sufletului meu, câte daruri mi-a dăruit, și eu tot în nesimțire și păcat zac! Mă ridic uneori, și văd cum ar trebui să fiu, și îmi simt inima ușoară, și am forță... și apoi iar cad în mocirlă, și nu reușesc să fiu așa cum I-ar plăcea Lui!! Cum Îl răsplătesc eu pe Domnul pentru atâta iubire? Cum?! Cu noroi și păcate!! Maică, tare mai sunt murdară!

Am început Seminarul, și mă înspăimânt când văd cât de mult mi-au iertat alții mie, și cât de puțin am eu de iertat altora... și de multe ori n-am iertat nici atât. Mie lumea nu mi-a greșit, în schimb eu...

Vă îmbrățișez cu drag, Maică, pentru că vă pasă.

Elena

Cineva ți-a băgat în căpșor că nu meriți să fii iubită! Și cel viclean ți-a băgat în cap că Dumnezeu ne iubește dacă merităm. Și altcineva ți-a băgat în cap că a te îngriji de tine este păcat. Toate aceste credințe pe care ți le-a băgat vrăjmașul în minte, prin oameni sau prin evenimente dureroase, sunt distructive și te împing în păcat. Sunt chiar ele păcate.

Dumnezeu te iubește așa cum ești și îți cere să primești de la El har și iertare ca să poți să devii asa cum dorește inima ta! Numai El te poate ierta și curăți. Ura ta pentru tine te murdărește. Tu trebuie să ceri mila Domnului, nu să te pedepsești sau să te urăști. Iar când te judeci pe tine, cum ne învață Sfânta Biserică și Domnul, să judeci păcatul, patima, în mod concret, și nu pe tine ca persoană. Înțelegi, oare?

Ai datoria să ai grijă de tine ca să poți să-ți trăiești viața cu demnitate și bucurie. Ai poruncă să te iubești pe tine în Domnul, că să-ți poți iubi aproapele.

Ești murdară? De ce te plângi și te acuzi, când avem un Dumnezeu atât de milostiv și o Biserică mamă așa de iubitoare? De ce nu mergi să te speli de toată întinăciunea prin Sfânta Spovedanie și să-ți luminezi sufletul cu harul Sfintelor Taine?

Te chinui? Învață să ierți, copila mea iubită, și vei avea pace și bucurie în suflet. Mă bucur mult că ai început Seminarul și că vom învăța meșteșugul bucuriei, fără de care viața noastră e un coșmar fără de sens!

Te iubește maica și are încredere că înțelegi ce spun și că merită să ieși din blestemul de care te plângi! Tu nu poți, dar Domnul poate și vrea să te scoată! Întinde mâna ta la mila Lui!

Cu drag și încredere,

M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar