Este târziu în noapte. Trecut de ora 23. O seară de miercuri. Mă pregătesc să merg la culcare. Sunt puţin tristă fiindcă iubitul meu căţel refuză mâncarea, dar îl aud lătrând afară cu înverşunare ca și cum l-ar supăra ceva. Vreau să ies afară, dar mama tocmai intră în casă cu o față speriată și spune: ce tragedie, muri nașul. Tata sare din pat și întreabă: Cum? Care ?... Nu mai ştie ce să întrebe. Am rămas o clipă mută și nu înţelegeam nimic. Ce se întâmplă? A avut loc un accident? Fiindcă numai aşa îmi închipuiam că poate muri aşa repede și neanunţat.
Mama spune că nu ştie, dar fiul e în stradă și plânge de durere.
Astăzi, după înmormântare am aflat că a murit răpus de o boală cruntă: cancer ultima fază. Boala a mocnit în el încet și sigur, cuprinzându-i măruntaiele, fără să îl anunţe, fără să îi dea de veste, răpunându-l înainte ca medicii să mai poată face ceva. Stau îngrozită și mă întreb când am vorbit ultima dată cu el. Miercuri a murit și înainte cu două săptămâni îi spusese tatălui meu că merge la nunta vecinului nostru. A murit fără de veste și foarte repede. S-a simţit rău în ultimele trei zile și când a venit la spital, a murit în lift. Organismul secătuit de nemiloasa boală a cedat. A murit în lift fără lumânare. O moarte... îmi dau lacrimile.
La înmormântare am plâns când am văzut cum copiii lui îl plâng. Mă gândeam că sigur nu și-au imaginat când s-au despărţit de el ultima dată că o să fie pentru ultima dată. Măicuţă, las la aprecierea dumneavoastră dacă acest mesaj merită să fie pus pe site.
Aș vrea să fie o lecţie de viată pentru toţi tinerii care au probleme cu părinţii.
Să lăsam mândria și orgoliul și să ne iubim părinţii. Să-i iubim și să îi iertăm. Să nu uităm că suntem în trecere pe acest pământ. Modul cum trăim, cum ne înţelegem cu cei dragi, cu părinţii noştri este cel mai important.
Doamne ajută!
Daniela
Daniela mea dragă
Aș dori ca mesajul tău să ne amintească tuturor să păstrăm acest gând la îndemâna minții noastre, pentru a-l chema în conştiinţă ori de câte ori simţim că ne-a furat "realitatea" tot sufletul.
Când Părinţii noştri spun că gândul la moarte este de mare folos omului în urcuşul duhovnicesc, nu se referă doar la punerea sub îndoială a tuturor valorilor omeneşti trecătoare, ci, mai ales, la faptul că noi, în adâncul nostru, simţim că avem o menire, un rost pe pământ pe care îl tot amânăm mereu și mereu. Gândul la moarte ne poate ajuta să ne întrebăm care este acel esenţial pe care nu-l trăiesc și cum să intru în el acum și nu mâine, de luni, luna viitoare, de la anu'...
Domnul să-l primească în mila Lui pe nașul tău și să-l ierte de toată greşeala cea inerentă vieţii în această lume și pe noi să ne dumirească și să ne trezească pentru un nou început bun, acum!
Cu drag,
M. Siluana