Vreau să vă mai spun neapărat ceva, de ce anume m-am prins nu demult. Știți, Măicuță, unii oameni, din mila lui Dumnezeu ajung să vadă ce fel de păcate au, dar sunt oameni care nici nu știu că păcătuiesc! Tot așa și mie mi-a ajutat Dumnezeu să-mi văd păcatele. Și ce-am făcut? Nu mi-a venit să cred că le fac, și am început să lupt eu cu duhurile rele din mine! Se mai miră cineva că toate eforturile mele au fost în zadar? Nici măcar Apostolii, cărora le-a dat Iisus Hristos această putere (de a scoate orice duh rău din oameni) n-au reușit "din cauza puținei lor credințe", darmite eu, netrebnică, cum aș fi reușit? Și parcă nu mi-a fost de ajuns legiunea mea, mai voiam să lupt și cu legiunile celorlalți???? Ei, ei, Măicuță! Am înțeles în sfârșit că lupta asta nu este a mea, ci a lui Dumnezeu! Și de ceva vreme, acolo, la biserică, mă rog lui Dumnezeu să nimicească aceste duhuri dacă voiește, pentru că știu și CRED că Iisus m-ar putea elibera de ele într-o secundă! Eu sunt un vierme mic, cu credință prea puțină, cum să lupt eu cu asemenea vrăjmași? Eu n-am voie nici măcar să-i bag prea mult în seamă, pentru că am învățat că duhurilor rele le place nespus "să fie depistate", pentru că astfel ne provoacă și chiar mor de râs când ne văd cu cine ne punem noi... și ne sfarmă, ne fac una cu pământul din trei mișcări!!! Dumnezeu ne ridică, și noi iar vrem să luptăm cu ele, și ele iar ne doboară până la infinit, sau până ne dăm seama (cum am pățit eu acum), că trebuie să ne cerem ajutoare de la Dumnezeu și va trimite El pe cine va considera de cuviință să ne scape...

Of, Măicuță, am fost atât de obosită de atâta luptă, și nu mă necăjesc că a fost în zadar, pentru că măcar a văzut Dumnezeu cât de mult am urât păcatul pe care l-am făcut, și cât de necăjită am fost pentru că L-am dezamăgit, supărat și vătămat. Și am înteles și eu odată pentru totdeauna că fără Dumnezeu nu putem face absolut nimic! El va face totul în locul nostru, numai să ne vadă intențiile noastre bune și dorința noastră sinceră de a nu mai păcătui!

Am aflat toate astea din Biblie, citind "Cartea lui Tobit", și văzând că ei (Tobit, Sara, Tobie) nu s-au pus la luptă cu duhurile rele, ci s-au rugat la Dumnezeu, Care a trimis pe îngerul Său să-i scape!

Știți Măicuță, văzând pe zi ce trece tot mai mult cât de mult mă iubește Dumnezeu și câtă milă poate avea față de mine, simt că adevărata părere de rău de abia acum începe... Zidul ce l-am făcut între mine și El se micșorează zi de zi... Iisus Hristos ar putea dărâma acest zid cu o suflare, dar e atât de bun, și mă iubește atât de mult, încât mă lasă pe mine să-mi stric "opera" făcută cu propriile mele mânuțe...

Așadar, mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să am răbdare, să muncesc în continuare pentru a primi mila și iertarea și să recunosc în fiecare secundă cât voi mai trăi pe acest pământ, că trebuie să fiu smerită, să Îl chem tot timpul în ajutor pe Dumnezeu,orice aș face, și să-L binecuvântez mereu, de cel puțin o sută de ori pe zi!

Pacea lui Dumnezeu să fie cu dumneavoastră, și fiți binecuvântată, Măicuța mea!

Vă îmbrățișez cu dor și drag, vă sărut mânucăle și vă iubesc!

Al dumneavoastră copil liniștit: Kati