Maica, am aruncat un ochi pe site și eu și m-am oprit la un pasaj scris de Cr.

Zice aşa:

”Și mi-a mai arătat ceva Dumnezeu în această călătorie și vreau să vă împărtăşesc, căci altceva nu ştiu ce să vă dau ca dar pentru grija Dumneavoastră: Mi-a arătat de ce nu putem intra oricum în Rai. Pentru că nu putem suporta iubirea (lucrurile acestea le-am mai citit, dar nu le-am mai simţit). Am simţit iubirea lui Dumnezeu și m-a durut. Iubirea Lui doare când nu suntem pregătiţi pentru ea, când ne e sufletul prea plin de sine. Am simţit atâta iubire de mă durea inima. Și nu mă durea de iubire neîmpărtășită, ci de iubire. Nu pot explica, dar nădăjduiesc că aţi simţit și Dumneavoastră și ştiţi despre ce vorbesc”.

Și înainte de a vedea acest pasaj am vrut să vă scriu puţin din ce a zis ieri părintele Vasile la predică, fiind foarte mirată cum punctase nişte lucruri pe care mi le-aţi zis și dumneavoastră mie, în răspunsurile de pe site. Dar m-am luat cu altele și acum vreau să mă dedic dumneavoastră, jumătate de oră cât vă scriu.

Ieri la Sfânta Liturghie a fost citită pilda cu bogatul și săracul.
Spre ruşinea și prostia mea când s-a citit aveam nişte gânduri de genul: "E tiparul de mesaj din care nu ştiu nimic și ... pricep ca cel care e împotrivit bisericii și preoţilor și caută nod în papură." Nu vedeam nimic adânc. Da, maica, asta sunt! : |
Ei, și Domnul a vorbit prin părinte pentru mine! :D
Și iubesc acum pilda aia! :D Are și un har părintele… ce să zic? Pentru noi e harul... mai luminează laviniile.

A zis o chestie esenţială pentru mine și era exact invitaţia dumneavoastră în Rai, mie mi-aţi zis că mai rămâne să fiu invitată în Rai.
O idee a fost că Dumnezeu nu a creat iadul, e ca și cum ar fi dat eternitate diavolului, ceea ce nu este aşa.
Și a zis că… iadul e de fapt starea omului, a sufletului care nu poate sta în fața iubirii Lui Dumnezeu pentru el, pentru că e grea, e adâncă, e infinită...
Doare cumplit dacă tu te-ai hrănit cu surogate, minciuni!
Și de asta arde, doare cumplit!
Asta mi-aţi scris și mie, că de fapt în rai nu te poţi bucura de Dumnezeu și celelalte, dacă tu te hrăneai cu fel și fel de surogate morale, spirituale și materiale.
Acum m-am liniştit! Sunt bucuroasă! :)
E ciudat, dar mă bucură! Acum parcă nu-L mai văd aşa un călău pe Dumnezeu, pentru că am momente când Îl văd aşa.
Acum sunt bucuroasă că trebuie să îmi pregătesc sufletul pentru a primi o asemenea IUBIRE!
Maică, e frumos!!!!!!
Ce bucurie! :D
Aoleu, se trezesc în mine gânduri și mă bucură enorm! :D
Și a mai zis că Dumnezeu moare pentru noi, dar s-a exprimat cumva aşa încât mi-am amintit un rând dintr-un mesaj de pe site în care mi-aţi scris că Dumnezeu moare de dragul meu!
Maicăăăăă, cred că sunt la ora unui șoc existenţial!
Deci, noi acum trebuie să ne pregătim să putem primi iubirea lui Dumnezeu, pentru că ea e prea ... prea....
Ori greşesc? Hmm... Păi...

Dar oare ce fel e Iubirea adevărată?

Deci, să îmi aşez gândurile puţin, că... mă simt ameţită de cap!

Da, se leagă! Și cu ce mi-aţi zis că dacă cineva în carne și oase m-ar iubi aşa încât să dispară frica de abandon, aș muri în nesimţire, deci cumva am tras concluzia că modul cum oferă Dumnezeu iubirea pe Pământ e o Iubire care mă ajută să pot primi Iubirea aceea!
Ooo! Maica, dar eu nu înţeleg de ce văd lucrurile aşa... Eu văd lucrurile la modul ..."yey! am descoperit și aşa!".
Adică, eu nu am simţit să mă doară iubirea lui Dumnezeu, și cred că ar trebui să urlu de durere...
N-am ajuns la nivelul ăsta de smerenie.... Da, ştiu, mândria, gelozia și toată gama asta mă împing!
Sau îs eu la ora visării sau proaspăt scăpată de o criză de stres și panică... și mă bucură uşurarea asta că Dumnezeu nu e călău! :D
Și să vă mai povestesc o chestie, descoperită sâmbătă sau duminică! :D

Când m-am gândit iar la treaba cu licenţa și iar analizam ideea cu Umbra și Lumina, îmi tot justificam și eram și încântată de realitate: că umbra trăieşte atâta timp cât trăieşte lumina!
Și... m-am gândit deodată: "Dar Umbra Lui Dumnezeu cine e?". Mă întrebam dacă Dumnezeu are :))
Și ... m-am gândit la ce înseamnă Umbra, din nou :)). Cred că o să fac un mit din ea :)) prea o iubesc :D sau sunt încântata de ce înseamnă ea.
Și am luat "tehnic": ia formele "obiectului" - Dumnezeu… Dar din ce îmi amintesc eu, Omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu...
Dar... Omul e mai rebel aşa și... nu prea se lasă după cum bate Lumina... și... am tras concluzia că sfinţii sunt Umbra Lui Dumnezeu...
Și mi-am mai definit: Umbra este chemarea, invitaţia Omului la îndumnezeire, la a deveni Geniu! :D
Aşa profunde toate, Maică, și vii!

VII!

Mă bucură analogiile astea care sunt realităţi exprimate prin ce a lăsat Dumnezeu pe Pământ tocmai ca să ne fie nouă uşor să înţelegem și să nu plesnim în fața Lui Dumnezeu de atâtea neputinţe...

Iubicesc, maică!

Sărut mâinile acelea calde!

De când tot ţin și eu câte o piatră în mână, mi se încălzesc și mie și... îşi păstrează și căldura :)) ştiţi, că le am reci mult timp!
Sună aşa frumos, maică: și e... Eu acum parcă mă simt mai... bucuroasă! :))
Adică îmi place să mă gândesc: eu mă pregătesc să primesc iubirea Lui, și... parcă... nu mă mai împing invidia, gelozia și toate cele...
Să vedem, dar mă bucură mult... sau... îs prea nerealistă! Îmi dau curaj parcă, pentru că... am mai urcat o treaptă în a înţelege că Dumnezeu e iubire și nu un călău! Am câteodată nişte crize de panică, când am făcut ceva urât și... mă îngrozeşte gândul că Dumnezeu îmi dă vreo două aşa, ca să... mă simt bine! :|
Maică am citit și din răspunsul pentru Ecaterina și i-aţi zis că Omul a ales moartea...
Parcă sunteţi într-un duh cu părintele Vasile și dânsul într-un duh cu dumneavoastră! :D (că dânsul a zis că Dumnezeu nu a creat iadul)...
Mi-e dor! Gata, nu mai scriu nimic, că mă lungesc! :D (ce ameţit am scris ideile, abia înţeleg ce zic, asta pentru că am sentimentul în mine)
Și totuşi revin pentru că... vreau să scriu că... m-a bucurat luminându-mă mesajul lui Cr...
Măcar simt că mai am o armă a frumosului cu care să lupt, să mă apar.
Ştiu că părintele Vasile mi-a zis să îmi cultiv frumosul. Și la puţin timp de asta, am dat peste o predică a părintelui Rafail Noica, despre frumos! :)
Și... dar v-am mai zis :)), îmi place să înrădăcinez bine cu lucruri din astea bunul, ca să am bază solidă, la vremuri grele și ispite. :D
Nu pun bază pe mine, mă mai ia frica să nu cumva să mă "lepăd" de El, sau altele...
Gata, sper să nu mai revin!
M-am scăpat la scris!
Mă culc și eu!

Maica Domnului cu noi cu toţi!

Lav