Am senzația, că tot ce învăț eu de abia acum, dumneavoastră vă curge prin vene de când lumea!!!!! Adică le aveţi în sânge de prea multă vreme!! Şi mai cred, că ceea ce trăiesc mai nou nici nu se poate exprima în cuvinte!!! Pentru mintea mea e prea mult, şi sunt mai mult decât convinsă, că oricum, dumneavoastră ştiţi ce simt... şi aţi ştiut mereu... Ei, ei, ce miracol poate fi Seminarul acesta!!! Oare cine l-a gândit?
Mă opresc acum. Văd că aveţi copii destui la Seminar, mă bucur pentru ei şi pentru dumneavoastră şi după cum bine ştiţi "vă strâng pumnii" mereu!!!
Dumnezeu să vă dea multă sănătate şi pace şi fiţi binecuvântată!
Vă îmbrăţişez cu dor şi drag, vă sărut mânuţele şi vă iubesc mult, Măicuţa mea!
Al dumneavoastră copil nu ştiu cum:
Kati
Dragul meu copil
Dragul meu copil „nu știu cum”, dar atât de iubit,
Da, poate că ştiu ce simţi şi ce ţi se întâmplă, dar iubirea nu caută să ştie, ci să cunoască, adică să se nască împreună cu cel iubit. Da, ce înveţi tu acum curge prin mine, curge prin sângele nostru, al fiecăruia şi al tuturor celor Botezaţi şi împărtăşiţi, de când Domnul Şi-a dat scumpul Său sânge să-l bem că să avem Viaţă în noi. Acolo „pluteşte pe deasupra” Sfântul Său Duh Care ne învaţă toate. Numai noi să avem urechi de auzit şi să nu ni le înfundăm în hărmălaia lumii care trăieşte pentru moarte. Cred că seminarul asta face: ne ajută să intrăm în adâncul din noi, în cămara ascunsă a sufletului nostru unde putem auzi glasul lui Dumnezeu şi putem fi văzuţi şi cunoscuţi de El. E drum greu pentru că avem de trecut multe „vămi ale văzduhului” întunericului „cel din afară”, devenit lăuntric prin păcat şi lepădare de Dumnezeu. E greu, dar, cum vezi, merită!
Da, Kati, vei trăi tot mai des şi mai profund ceea ce, cu adevărat, nu se poate exprima în cuvinte. Atunci vei învăţa comunicare prin tăcere, acest limbaj al veacului ce vă să vină, deşi vei continua să vorbeşti cu cei dragi cât va fi nevoie şi cât vei dori. Atunci, cumva, cuvintele noastre conţin în ele şi urme ale acelui limbaj cu care vorbim cu Domnul la ceas de taină.
Dar răbdare! Toate la vremea lor! Acum, unele lucruri abia le gustăm, pe altele le „pregustăm”, iar din altele mâncăm, de multe ori „pe săturate”, fără să ne dăm însă seama că e doar un vis!
Apoi, să ştii că mintea noastră e mărginită şi neputincioasă, dar e făcută de Cel ce a făcut-o, capabilă să-L cuprindă pe El, nemărginitul. Numai că nu cu raţiunea, care e doar o lucrare a minunii care este mintea omului.
Curaj, copil drag! Nu suntem singuri pe Cale. însăşi Calea e cu noi! Şi va fi până în sfârşit.
Te îmbrăţişez cu drag şi mulţumesc pentru iubire,
Maica ta Siluana