E ca un dans nou, dar și cu accente vechi... parcă din trăirile copilăriei mele în care eram sinceră și primitoare de El ca orice copil

Versiune tiparTrimite unui prieten

(Sesiunea a opta)

Dragă Măicuţă, eu sunt mereu bucuroasă și emoţionată ca un copil care desface darul de la Moșu’ atunci când văd mesajul de la dumneavoastră... Ce să spun... eu încerc să vă ascult cu dragoste și cu respect, pentru că și eu v-am îndrăgit mult de la emisiunile de la Pax.

Citesc de pe site și văd cu bucurie copii evoluaţi, inteligenţi și lucrători. Mă bucur și simt plăcerea ”concurenței” de a asculta. Îmi aminteşte de şcoală. Vă binecuvântez pentru toate răspunsurile personale dar și pentru cele cu caracter general, în care regăsesc multe frământări de ale mele. Mulţumesc de mângâieri.

Încerc să fac sesiunea... E ca un dans nou, dar și cu accente vechi... parcă din trăirile copilăriei mele în care eram sinceră și primitoare de El ca orice copil. Parcă în adolescența mea, în tinereţea mea L-am uitat. Am pus accent pe gura lumii, ambiţii... totul a fost frumos, de bună seamă, dar transformat de egoismul meu în lucruri seci, anoste. Când mă gândesc la El, la lumina și bucuria cu care Îi împărtăşeam la finalul serii bucurii și suferinţe de copil îmi picură lacrimile... iar acum în acest prezent, numai gândul la El parcă îmi transformă tastatura într-un joc aducător de încântare...

Eu cred că sunt un copil norocos, am o familie care mă iubeşte, un copilaş adorabil și aşa de deştept, Măicuţă, că v-aș scrie infinit despre el, care mi-a făcut puţinul concediu pe care îl mai am oază de vis... parcă plutesc... ne jucăm și gătim, ne jucăm și mâncăm, dansăm, ne iubim, vine seara și tati ne cheamă: ”Poftiţi la băițăăă” spre încântarea lui. Până acum nu am avut bucuria asta, parcă eram în lumea lui “trebuie să...” și mereu stresată și îngrijorată...

Mi-aţi spus (și am văzut și în sesiune) să fiu atentă la limbajul trupului. Ce să spun... sunt încordată, asta mi-a spus-o și doctorul psihiatru când am fost mai demult, după ce mi-a testat reflexele. Și anxietate... câteodată sunt numai veselie, dar alteori tun și fulger.

Cam asta despre trupul meu, ecran viu. Încerc să mă detaşez de probleme, mai binecuvântez când îmi aduc aminte, dar sunt impulsivă.

Dar am nădejde în Dumnezeu că primeşte în marea Lui milă binecuvântată pe toţi copiii Lui. Facă-se voia Lui, Măicuţă dragă, care mă învăţaţi această lecţie nouă.

Amin!

Mihaela

Fii binecuvântată, Mihaela mea iubită,

Ei, ei, acum înveţi să împlineşti porunca Domnului de a deveni ca un copil. Da, era nevoie să treci prin viaţă să te depărtezi de copilul care ai fost, ca să devii copil liber, din voia ta și nu pentru că nu ai crescut. Înţelegi taina? Acum te lepezi de cele ce le-ai dobândit în această lume, cu lucrarea harului Lui ca să intri în Viaţa cea nouă la care te naşti mereu mai profund!

Învaţă să faci din spaimele tale o muzică lăuntrică. Au și ele rostul lor, dar să nu le alimentezi cu gânduri și cu încordare, ci cu rugăciune și lăsare în voia Domnului cu binecuvântare!

Rugăciunea te va învăţa încă multe!

Te aştept cu mult drag și bucurie,
M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar