Eram în primele clase primare. Țin minte drumul la școală de fiecare zi. Începeam la ora șapte dimineața. Mama îmi făcea codițele, căci aveam părul lung, și apoi porneam către școală, cu ea de mânuță. Mă durea tare talpa piciorului, întrucât îmi apăruse o bătătură foarte extinsă, adâncă și chinuitoare, care nu ceda la tratament. De orele petrecute la școală nu-mi aduc aminte aproape nimic, iar asta mi se pare extrem de ciudat, întrucât eu am - în general - o memorie bună, iar în plus, îmi amintesc foarte multe întâmplări din acea perioadă a vieții, ori de dinainte, însă de la școală nu am decât două amintiri vagi...
Într-una din ele am imaginea sălii de clasă, în care nu știu din ce motiv, învățătoarea mea ne punea pe toți să stăm cu palmele întinse la marginea băncii iar ea venea pe la fiecare și ne dădea zdravăn la toți, cu muchia riglei.
În cealaltă amintire, învățătoarea mea - aflată la intrarea în cancelarie - își zguduia tare copilașul (care avea vreo doi anișori), iar la plânsetele lui, îi răspundea dându-i cu palmele în cap. M-am uitat lung, cu uimire... și mi-a fost atât de milă... Fețișoara lui chinuită, moțurile căciuliței cum se zbuciumau în toate direcțiile, lacrimile și plânsul lui neajutorat m-au impresionat mult... Cam atât îmi pot aminti din perioada de stat efectiv la școală, în rest, mintea mea abundând de amintiri extrașcolare.
Ct