Maică dragă... mi-aș putea găsi alinarea aici de vreme ce eu tot cad pradă malahiei? E un gest cumplit, nici nu știu cum să îl numesc, dar e sigur că îți mănâncă din suflet și că îți ia din încrederea în tine. Se scapă de așa ceva? Cât de greu? Cum? Eu parcă de fiecare dată când cad fac ce fac să mă întorc cu fața spre Dumnezeu, dar oare El, câtă răbdare va mai avea cu mine? Eu... eu oare câtă răbdare îmi voi mai acorda ca să nu ajung o stricată? Sau, cred că deja sunt o stricată... și, de ce mă iubesc oamenii dacă eu sunt așa? De ce? Cine s-a mai vindecat de asta... Cine? Mi-e scârbă totală de mine și nu am pe umărul cui să plâng... Azi a fost Boboteaza și eu iar am păcătuit... oooooooooof...
Un nor mic, mic
Mulți, mulți s-au vindecat de asta, fetița mea iubită!
Mai ales fetițele și mai ales când nu sunt dependente de imagini pornografice!
Îmi pare rău că nu-mi dai o adresă să-ți scriu direct. Dar te rog pe aici, să-mi scrii mai multe despre viața ta și să descoperim împreună motivul pentru care ai devenit dependentă de uitarea pe care o cauți în această plăcere care îți face așa de rău! Tu nu de plăcerea aceea ai nevoie acum, ci de pedeapsa pe care vrei să ți-o aplici prin trăirile care urmează după! Ce vină ai, copile? Ce ți-ai făcut, sau ce ți-au făcut de te pedepsești așa?
Știi, Dumnezeu te iubește și nu vrea să fii pedepsită și nici disprețuită, ci iubită și prețuită. El vede dincolo de tot ce ai fi putut tu să faci sau să ți se facă și se apleacă asupra ta și-ți sărută creștetul și te cheamă la Bucuria Lui!
Te rog să-mi scrii și, dacă poți, să facem și Seminarul iertării împreună.
Dacă vei căuta pe site, vei descoperi mărturii despre cei care au ieșit din această durere.
Te îmbrățișez și te aștept cu drag.
Ne rugăm pentru tine!
Maica Siluana