E posibil ca interiorul şi partea de la suprafaţă să se completeze sau e o luptă continuă cu o finalitate tristă?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mână, Maică!
Îmi cer iertare că vă răpesc din timp, dar nu știu dacă gândul meu e o ispită ce mă aruncă mai jos de unde am plecat sau are un temei.
Poate înainte știam răspunsul, dar văzute din exterior lucrurile par simple. Acum basmaua ce o port la slujbă alunecă ușor și îmi acoperă privirea, iar în întuneric nu văd de e bine sau rău. De aceea vă cer doar un cuvânt care să îmi limpezească gândurile.
Sufletul fiecăruia e o taină, gândesc eu. Simplitatea îți dă strălucire, dar de ce o rochie puțin deasupra genunchiului sau o sanda cu toc te etichetează imediat cu un reproș?
Noi fetele suntem înșelate prin eleganța care vrem să ne definească sau aceasta piere în fața simplității ce o ascunde inima, milosteniei făcută în ascuns sau a gândului smerit?
E posibil ca interiorul și partea de la suprafață să se completeze sau e o luptă continuă cu o finalitate tristă?
Ne schimbăm fizic pentru că mediu ne cere asta, ce e important e să rămâi vertical pe dinăuntru, să păstrezi neschimbată partea pe care o cunoști doar tu și doar foarte puțini din lumea ta.
În biroul în care îmi petrec o mare parte a timpului, mă simt îmbrăcată ca o babă și de aceea acolo simt că un pantof cu toc îmi oferă o discretă eleganță. Dar și o etichetă din partea prietenilor: „ce mult te-ai schimbat”.
Am admirat mereu femeile care deși la suprafață purtau decolteu, aveau un interior minunat: pline de dragoste, mereu cu un gând bun sau o bucată de pizza de post într-un colț al genții.
Pentru mine sunt dive pentru ceea ce ascunde sufletul lor și nu pentru partea de suprafață ce se ofilește mâine sau poimâine.
Un gând bun și mulțumiri anticipate!
Doamne ajută!

P.S.: De credeți că mesajul meu poate fi o sminteală pentru unii, nu ezitați să îmi răspundeți doar mie doar un gând scurt.

Alina

Durerea ta a ajuns la mine poate prea târziu pentru tine, dar încerc totuși să-i dau un răspuns:
Ne doare când suntem judecați după aparențe, așa cum ne doare orice judecată asupra noastră. De unde această durere? Din nevoia noastră de a fi iubiți și acceptați „așa cum suntem”, dar și apreciați ca cei ce am dori să fim! E în noi, în fiecare dintre noi, un cumplit război între dorința de a ne împlini nevoia de a fi asemenea lui Dumnezeu, scrisă în chipului lui Dumnezeu din noi, și cea de a ne împlini dorințele imediate ale egoului care vrea să se simtă „bine” aici și acum, cu orice preț! Când devenim conștienți de acest conflict, deja suntem pe Cale și nu ne va fi greu să învățăm arta acestui război sfânt. Dar câtă vreme vom nega existența acestui conflict, nu vom face decât să ni-l proiectăm în afara noastră, luptându-ne cu cei din jur și cu Dumnezeu, spre plăcerea duhurilor răutății care ne „alimentează” cu energia lor ucigătoare!
Nu știu dacă ce am scris ajunge la tine și-ți împlinește nevoia de înțelegere. Îl rog pe Domnul să ne lumineze, ca în viitor să fiu mai limpede.
Cu drag și prețuire,
M. Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar