Am fost la sfântul Maslu și la sfârșit s-au citit moliftele Sfântului Vasile. Normal că m-am ridicat anchilozată că nu-mi mai simțeam picioarele (am problemele astea și încerc să zici să fac și eu o jertfă să rabd durerile acelea, dar uneori sunt mari).
M-am simțit mai ușurată după maslu și, când să ies afară, ningea atât de frumos că m-a cuprins bucuria. Și am mers pe stradă strigând de bucurie: Ninge-mă, ninge-mă, Doamne!
Când am dansat la revelion, un bărbat mi-a zis că dansez foarte ușor, ca un fulg. Ei, aseară aș fi vrut să dansez cu fulgii. Și îmi părea că fiecare fulg e un ,,Te iubesc” al lui Dumnezeu. Și îmi era atât de bine, de-mi venea să mă întreb de ce atâta iubire pentru nemernica de mine.
Mai aveam o bucurie: mi-am luat în rate un player audio, ca un pașaport într-o lume în care ai mei nu pot să mă tulbure. Pot să ascult pe el acatiste și să mă bucur de ele și nimeni nu va ști. Am selectat și câteva din interviurile dumneavoastră de la radio, ca atunci când îmi va veni o stare rea la serviciu sau oriunde, imediat să aplic medicamentul, să strig Doamne, ajuta-mă și să ascult ceva, un acatist care să-mi aducă în memorie iubirea lui Dumnezeu.
Pe ai mei i-am dat în grija lui Dumnezeu, că El îi iubește mult și are grijă de ei. Și fulgii de aseară îmi spuneau să mă încredere în Dumnezeu.
C.N.