Noi suntem mult prea mici și mult prea înguști la minte pentru a cuprinde sau a intui un Dumnezeu

Versiune tiparTrimite unui prieten

Maică Siluana,
Pun mare preț pe adevărul din spusele tale și port un adânc respect sacrificiului pe care îl faci urmând drumul pe care l-ai ales.
Mă numesc Andrei, am 31 de ani și credința mea e că religia e un fals. Nu doar creștinismul, ci toate religiile. Cred că religia speculează nevoia omului de divin, nevoie care vine din lipsa sa de cunoaștere.
De la un caz la altul, de la un intelect la altul, de la un nivel de cunoaștere la altul, ne putem explica mai mult sau mai puțin din mediul în care trăim, din ceea ce ne înconjoară. Atunci când ne împotmolim, atunci când mintea nu mai poate cuprinde înțelesul sau originea lucrurilor, avem nevoie de divin, de un dumnezeu.
Și eu am nevoie de un dumnezeu, pentru că nu-mi pot explica cum apare viața, cum au apărut toate planetele, cum de e universul așa cum e, de ce există toate legile fizicii și de ce sunt așa și nu altfel. Și atunci am nevoie de un dumnezeu pe care să îl fac responsabil, autor al tuturor lucrurilor pe care mintea mea nu le mai poate cuprinde.
Asta însă nu mă face superstițios, nici deschis la povești absurde. Există ceva căruia îi putem zice dumnezeu, de o creativitate peste puterea noastră de înțelegere ori intuiție. Asta însă nu îl face un dumnezeu care se implică activ în creația sa, nu îl face un dumnezeu cu pretenții sau care să ne pună o viață la încercare. Nu găsesc nici un motiv pentru care aș putea crede așa ceva.
Dimpotrivă, înțeleg perfect de ce oamenii ar crea o religie care să speculeze nevoia de divin și să definească un set complex de legi și reguli bazat pe scrieri stufoase, în care oricine ar încerca să caute să se piardă și care să țină în frâu și ușor de condus, la momentul oportun, masele.
Faptul că religia și politica manipulează masele e un fapt probat de nenumărate ori de-a lungul istoriei.
Ai să-mi spui că nu religia în sine manipulează, cât slujbașii ei. Adevărat. Însă religia oferă această posibilitate.
Revenind.
Care este crezul meu?
Eu cred în iubire. Eu cred în adevăr. Cred că omul a ales să evolueze tehnologic, și a greșit. Cred că religia omului ar trebui să fie ecologia. Cred că modelul nostru social bazat pe religie, politică și sistem monetar este eronat, și ăsta e motivul pentru care încet, încet, suprapopulăm această planetă, o sufocăm, și împreună cu ea ne sufocăm și pe noi.
Una peste alta, de ce îți scriu?
Întâmplarea a făcut ca la un moment dat în anul ce a trecut să mă îndrăgostesc de o fată extraordinară, să îi zicem Maria.
Maria, deși nu excelează, e o femeie frumoasă și deșteaptă, o combinație rară.
Deși foarte inteligentă, datorită unor conjuncturi diverse, Maria a ales drumul tău, drumul credinței. Asta a determinat ca ceea ce se înfiripă între noi să se destrame în polemici disperate și epuizante bazate pe diferențe ideologice. Eu negând religiile, ea susținând Ortodoxia.
Oricât ar părea de ridicol ori absurd ori aberant, doi oameni care se iubeau nu au dat curs celor ce le simțeau, datorită diferențelor ideologice dintre ei!
Deși am vorbit zile și nopți întregi pe parcursul a câteva luni, eu nu am reușit să clintesc nimic în Maria și nici Maria în mine, nu la nivel ideologic cel puțin.
Îți scriu cu speranța că tu îmi vei putea spune ce întrebări ar trebui să-mi pun? Care e dovada că Dumnezeul care stă la originea lucrurilor e Dumnezeul creștin ortodox? Dacă Dumnezeu e așa cum Îl zugrăvește religia – ceea ce e ușor absurd, pentru că de fapt noi suntem mult prea mici și mult prea înguști la minte pentru a cuprinde sau a intui un Dumnezeu, cu atât mai puțin a-I defini seturi de legi și povești – dar să presupunem că e așa cum Îl descrie religia... de ce nu ne face conștienți de existenta Lui și de ceea ce vrea de la noi din naștere? Așa cum știm să respirăm, așa cum știm să mâncăm, să căutăm sânul mamei, de ce nu ne conștientizează de prezența Lui și de dorințele Lui? De ce L-au perceput în adevărata Sa formă doar un număr atât de mic de oameni? Ortodoxia la nivel mondial are o proporție mică, mică. Să se înșele miliarde de oameni?
Mi-aș dori să-mi ridici măcar un mic semn de întrebare în concluziile mele, pentru că sunt deschis să analizez orice idee înzestrată cu sens.

Mulțumesc!
Cu drag și compasiune,
Andrei

Mulțumesc pentru mesaj și pentru compasiune. Știi, acum mulți ani mi-aș fi scris și eu la fel, aproape cu același cuvinte!
Iată de ce nu încerc niciodată să conving pe cineva de existența lui Dumnezeu și de adevărul Ortodoxiei, om drag. Eu știu, din experiență, că nu raționamentele ne vor ajuta. Eu știu din experiență că e așa cum spui: noi suntem mult prea mici și mult prea înguști la minte pentru a cuprinde sau a intui un Dumnezeu…
În același timp, știu, din experiență că ești în pragul Bisericii și că în curând vei intra în ea și mă vei invita și pe mine la bucuria ta. De unde știu? Din crezul tău. Tu crezi în iubire! Tu crezi în Dumnezeu Iubire! El bate la ușa inimii tale și te așteaptă! Mintea ta, și a mea, e mică și îngustă, dar inima ta, inima omului, e capabilă să cuprindă Necuprinsul, e capabilă să-L cuprindă pe Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul său.
Dacă acesta e crezul tău, nu te vei mai putea hrăni cu gânduri și ideologii, și vei căuta Adevărul care nu e vorbă, ci Dumnezeu!
Chiar El te va învăța cum, tu doar să vrei să te smerești puțin și să spui: „Dacă e adevărat ce spune această sărmană ființă, și cei ca ea, Te rog, Iubire, luminează-mă! Vino, în inima mea flămândă de iubire și ajută-mă să Te cunosc fără vorbe și ideologii!”.
Citește Evanghelia Sfântului Ioan și cere-i Acestui Iisus să te lumineze. Citește nu ca pe o ideologie, ci ca pe o scrisoare scrisă către tine, acum! Nu te împotrivi, și nu aproba. Citește și vorbește cu El.
Apoi, mai vorbim.
Te aștept oricând.
Și de nu voi mai fi pe pământ când vei face asta, să vii la mormântul meu și să-mi povestești.
Cu dragoste și respect profund pentru crezul și durerea ta,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar