Bucuria lui Dumnezeu e bucuria de a fi, dar dăruită de El pentru că noi suntem neputincioși?
Bucuria aceea a lui Dumnezeu înseamnă și bucuria de viață, să ne bucurăm de o floare, de mare, de cer, de păsări? Bucuria aceea de a ști că Dumnezeu mă iubește chiar și când fac rău, că mă pot întoarce în brațele Lui să plâng de păcate, dar să mă bucur că exist? Bucuria aceea de a merge înainte chiar dacă totul merge prost, bucuria acea de a dansa cu fulgii și cu stelele? Aceea e bucuria lui Dumnezeu? Și pentru aceea ce trebuie să fac? Să-mi sacrific poftele, dorințele mele materiale? Atât? Sau se cere mai mult? Nici o ciocolată din lume nu se poate compara cu dansul fulgului de nea, nici un program de televizor nu poate suplini bucuria mării când sărută nisipul. Bucuria lui Dumnezeu e bucuria de a fi, dar dăruită de El, că noi suntem neputincioși? Sau greșesc?
Să ne bucurăm de Domnul! Amin!
C.
Da, Copila mea dragă,
Bucuria lui Dumnezeu este deschiderea ta la darul Lui! Și El a făcut toate ca dar pentru tine! Dacă vei privi așa, între tine și El nu se va mai așeza nici o piedică. Dacă le vei privi ca pe amenințări sau obiecte de consum, viața ta va depinde de gustul efemer a tot ce e trăit doar cu simțurile. Simțirea noastră e doar organul muzical care e chemat să vibreze după melodia minunată a iubirii lui Dumnezeu făcută văzută și simțită prin cele create de El pentru noi!
Curaj! Rugăciunea, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, Părintele duhovnic, te vor călăuzi pe Cale, ca să crești în conștientizare și lucrare cu harul lui Dumnezeu!
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana