„Celălalt se descoperă ție și tu lui ca un dar al Persoanei infinite. Deci și bucuria unuia de altul e un dar de la Persoana supremă de dincolo de tine și de el, care prin el ți Se dăruiește ție și prin tine, lui… Când o primim, parcă ni se topește ființa, parcă ni se sparge, parcă am leșina dacă ar ține mai mult și ar spori în intensitate”.
Exact așa am simțit; se poate? Nu mi-a venit sa cred când am găsit descrierea asta la părintele Dumitru Stăniloae
Cr.
Draga mea Cr.,
Da, este posibil. Aceste simțiri pe care le putem avea și noi cei aflați pe Cale la cei dintâi pași, sunt numite de Sfinții noștri Părinți pregustări ale bucuriei la care suntem chemați și pentru care primim putere în Sfânta noastră Biserică. Fără aceste pregustări i-ar fi greu omului să meargă pe calea cea strâmtă. Așadar, bucură-te și întărește-te pentru următoarea „strâmtorare” și nu uita atunci că nu ești singură pe Cale.
Cu dragoste,
M. Siluana