Sărut mânuța, Maică!
Mi-am dat seama că binecuvântarea lucrează în ființa noastră mult. Din toate lucrurile mai puțin plăcute și mai dificile ce ni se întâmplă, cu ajutorul binecuvântării putem lua ce e bun din ce ni se întâmplă, oricât de rău ne-ar părea.
Acum apare o împotrivire în omul meu vechi față de omul nou care lucrează cu harul Domnului: el caută motive să își mențină postura de victimă, care, șocant, e aproape ca o hrană pentru el, mai mult, ca un fel de a fi. Acum apare îndoiala înaintea lepădării de omul vechi: „Ce se va întâmpla după? De unde știu eu că asta e calea?”.
Harul Domnului stă acolo lângă noi cuminte și foarte delicat, așteptând să îi deschidem și să lucrăm cu El fără să ne forțeze. Dar grea e răstignirea! Bine că avem modelul Mântuitorului. Slavă Lui că a înviat și a biruit moartea în toate formele ei din lumea asta!
Doamne ajută și rugați-vă și pentru noi să-L putem urma!
Cu drag,
Raluca
Raluca mea iubită,
Îndoiala e de la cel viclean! Noi știm că aceasta este Calea, pentru că nu e o învățătură de la om, ci chiar de la Dumnezeu Fiul făcut Om! El e cu noi și ne învață prin Duhul Său cel Sfânt cum să lucrăm și cum să ne lepădăm de noi și să urmăm Lui. Nimic nu e din inspirația noastră, ci după sfânta Lui poruncă și cu puterea și ajutorul Lui permanent! Roadele îți aduc dovezi dacă ești pe Cale. Bucuria, pacea, răbdarea...
Curaj și hărnicie pe Cale! Hărnicia omului este lucrarea lui cu harul Domnului!
Cu mult drag și încredere,
M. Siluana