Plânge și inima mea dimpreună cu a ta, dar și tresare de nădejde și ascunsă bucurie. De ce nădejde? De ce bucurie? Pentru că, iată, și tu ești adolescent și ești încă sănătos!
Revenind la „de ce? -ul” pus de tine, răspunsul meu simplu și direct este: pentru că sunt copii abuzați de părinții lor, de mediul în care au crescut, de școala care vă formează, de media care vă consumă. Acești copii sunt „formatați” cu totul și cu totul viciat. În ei a fost distrusă dimensiunea delicateței și gingășiei, a frumuseții și adevărului. Au fost mințiți, umiliți, neglijați, violați, loviți, înșelați! Ei sunt răniți, înspăimântați, derutați, neliniștiți, anxioși și singuri! Cumplit de singuri. Și se apără cum pot. Nesimțirea colegilor tăi e un mecanism de apărare! Râsul isteric și vulgar la colegelor tale, la fel! Dincolo de ele se află suflete delicate de copii care tânjesc după dragoste adevărată, după bucurii adevărate, după comunicare adevărată! Dar cine să-i învețe toate acestea? Dacă până acum tot ce a fost mai „frumos” în viața lor a fost ficțiune de film de duzină sau telenovelă?
Roagă-te pentru ei, copile drag, și încearcă să te împrietenești cu ei, să le vorbești și chiar să-i înveți ce știi tu pe cei care tresar la încercările tale. Sunt mulți care, sub acele măști, așteaptă cu înfrigurare imposibilul!
Roagă-te pentru ei în taină și Domnul te va învăța și-ți va oferi ocazii să le fii de folos. Și un suflet dacă vei ajuta va fi mare bucurie în cer.
Cu dragoste, prețuire și recunoștință,
Maica Siluana