Am găsit în scrierile Părintelui Serafim Rose ceva interesant despre nevoia omului de perfecțiune
Cu drag,
Mihaela

„Perfecțiunea este ceva în care omul se odihnește; însă omul își află odihna numai în Dumnezeu, căci numai Dumnezeu este perfect, iar imperfecțiunile lumii și ale oamenilor nu fac decât să ne conducă la ceea ce este cu adevărat perfect. Totuși, omul modern vrea să-și afle odihna în această lume și de aceea trebuie să o facă perfectă; și fiindcă, în mod evident, lumea nu este așa, el e silit să o facă să fie. De aici caracterul idealist, utopic al tuturor schemelor raționale ale lumii. Fără utopie, omul modern ar cădea în deznădejde. În vremuri normale, el se întorcea către Dumnezeu, însă astăzi majoritatea oamenilor nu mai cred în existența Lui, astfel încât deznădejdea e zadarnică și atotdistructivă. Omul are de făcut mereu aceeași alegere: perfecțiune în lumea aceasta sau perfecțiune în lumea cealaltă. Omul nu este făcut să poată trăi fără vreo speranță de perfecțiune. Și astfel pentru omul modern alegerea este: ori utopia raționalistă, ori Dumnezeu”.