Primul pas spre însănătoșire este să recunoaștem că suntem bolnavi. Primul pas este această responsabilitate față de mine:ceva nu e în regulă cu
mine, am o problemă. Care e problema? Să încerc să o definesc. Apoi să fiu onest cu mine, să-mi pun întrebarea: „Vreau să scap de ea sau îmi face
plăcere s-o mențin?” Că nu-i nimic, pot să prefer să mor de cancer la plămâni, nu mă oprește nimeni! Da, într-un fel mă sinucid, dau socoteală în
fața lui Dumnezeu și gata! Dar să nu mă mint pe mine că „Vai, nu știu de ce n-am avut noroc și am făcut cancer!”. Deși eu fumez, nu? De exemplu.