Faptul că vrea în brațe este absolut normal

Versiune tiparTrimite unui prieten

Întâlnesc mămici care îmi spun:
„Nu mai pot. Stă lipit de mine. Vrea numai în brațe, s-a învățat așa. Stă și cu tati, dar când mă simte/vede pe mine... gata! Cum să-l mai dezlipesc? Cum să-l dezvăț de brațe?”

Acestor mame le spun simplu: EȘTI CORPUL BEBELUȘULUI TĂU.

Da, ai fost “căsuța” lui vreme de 9 luni, și crezi că odată cu nașterea, sarcina a luat sfârșit! Dar... vine cea EXTERNĂ.

Se numește “trimestrul IV” , și diferența este că în loc să stea în burtică, stă... pe burtică. Așa cum sarcina durează în jur de 40 de săptămâni, tot atât îi ia puiului de om să devină conștient de membrele, fața, corpul, persoana lui și să se desprindă de corpul mamei.

Încep prin a-și privi curioși mânuțele, apoi le mișcă... Întâi pe rând, apoi simultan. Când fac primii pași, atunci se termină trimestrul IV. Devin conștienți de corpul lor o dată cu căzăturile, loviturile și alte ocazii de învățare, dar până atunci... au nevoie de un corp.

Întreaga dezvoltare armonioasă a bebelușului este mult influențată de atingerea fizică a mamei.

Faptul că vrea în brațe este absolut NORMAL. Atunci când o dată lăsat pe pat plânge, el dorește de fapt să se “întregească” cu corpul lui: singurul pe care îl cunoaște, unicul familiar lui... mirosul care îi dă siguranță, căldură... tot. (Imaginați-vă numai, cum ar fi să îți așezi burta într-un leagăn și să te întorci la treburile tale. Probabil că dacă ar avea gură, ar striga! Ar vrea înapoi la corpul său, s-ar simți abandonată și nesigură. Evident, exemplul este poate depășit, dar... ați prins ideea, nu?)

Eu nu cred că există bebeluși care “se învață” în brațe. Acei bebeluși care stau singuri, sunt resemnați. (Și pe lângă asta, mai grav este că foarte probabil se simt singuri și abandonați). Abia ei... s-au învățat... fără corp.

O cercetare desfășurată la Nationwide - Spitalul de Copii din Ohio - (cercetare efectuată pe 125 de copii, atât prematuri, cât și născuți la termen), scoate în evidență importanța atingerii în dezvoltarea copilului. Cei care au condus studiul spun că îmbrățișarea nu poate fi supraestimată, iar cele mai recente cercetări sugerează că ținutul în brațe, în general, este mai important pentru dezvoltarea creierului decât se presupunea anterior.

“Nu pune copilul jos”, spun aceștia. Ei susțin că nu există “prea mult” în a-ți ține copilul în brațe și că de fapt, cu cât te “îmbraci” mai mult cu pruncul tău, cu atât va fi mai bine. (Vezi studiul aici: https://www.simplemost.com/new-research-shows-theres-no-thing-holding-ba...)

Așadar, celor care vă îndeamnă să-i mai lăsăți să plângă, să “nu-i învățați în brațe”, că vă “șantajează”, că vă va fi greu, etc., spuneți-le despre trimestrul IV. Mai ales celor apropiați care chiar vor să vă ajute, dar care au o anumită vârstă și un alt mod de a vedea lucrurile în ceea ce privește creșterea copiilor... (Povestiți cu calm și răbdare, cu multă înțelegere față de “datele” pe care le are fiecare, pentru că intenția este să fie pace și liniște pentru toată lumea.)

Și... încă ceva: DACĂ NU ACUM ÎN BRAȚE... CÂND?! Așteptăm “ziua îmbrățișărilor” sau cea a pancardelor cu “FREE HUG”?!

Sursa: PostPartum.ro